Grigore IV Ghica s-a nascut in anul 1765 si s-a stins din viata pe 16 octombrie 1834 la Bucureşti. El a fost mare boier, primul domn pământean al Ţării Româneşti in perioada 12 iulie 1822-11 mai 1828, instalat după mişcarea lui Tudor Vladimirescu.
Despre viata sa:
Tatăl său, banul Dimitrie Ghica, lider al partidei boierimii autohtone, s-a ocupat de educaţia sa aducându-i profesori care l-au învăţat mai multe limbi: greacă, italiană, turcă şi franceză, beneficiind şi de întâlnirea cu cărturarul grec Dionisie Fotino, autor al unei istorii a Daciei. A deţinut mai multe funcţii în administraţia de stat: mare comis (1793), mare clucer (1796), mare vornic (1799-1800), mare spătar (1810), mare l
ogofăt (1806, 1813), mare vistier (1814), mare ban (1817), ministru de Finanţe, cu întreruperi (1817-1818). A fost solicitat şi în alte domenii, devenind membru al Eforiei care a examinat revizuirea impozitelor (1819-1820) şi al Eforiei Şcolilor, contribuind la deschiderea Şcolii de la Sf. Sava şi fiind de acord cu trimiterea la studii în străinătate a primilor bursieri de stat pentru a se pregăti ca profesori.
A condus "Casa privegherei (1818-1819), iar ca membru al Sfatului a propus mărirea lefurilor pentru panduri (iunie 1819). Acuzat de complot de domnul Ioan Gh. Caragea, arestat (1813) şi exilat, când se întoarce în ţară (1814) primeşte funcţia de vistier. L-a sprijinit pe Tudor Vladimirescu în calitate de membru al Comitetului de Oblăduire (1821), apoi în martie 1821 a plecat la Braşov. Numit domn (12 iulie 1822) de către sultan, preia o situaţie dificilă, de anarhie internă agravată de excesele armatei otomane de ocupaţie şi de criză financiară şi socială.
Anumiti oameni de încredere în funcţiile importante, un exemplu fiind mitropolitul Grigore IV Dascălu. A urmărit înlăturarea treptată a boierilor greci de la ocuparea dregătoriilor. A dispus elaborarea unui nou regulament de organizare administrativă, stabilind atribuţiile şi veniturile dregătorilor (1822), iar mai târziu ale ispravnicilor, sameşilor şi zapciilor (1823). S-a interesat de relaţiile dintre ţărani şi proprietari şi de creşterea numărului de manufacturi, el însuşi era proprietarul unei manufacturi de testemeluri (basmale) (1803-1830), aflată la Mărcuţa, lângă Bucureşti, acordând scutiri de impozit pe 10-20 de ani.
Din punct de vedere financiar, poslusnicii şi scutelnicii (categorii scutite de bir) au început să plătească 10 piaştri vistieriei; a scos pentru câţiva ani mănăstirile închinate de sub administrarea străinilor (1823-1827); a înfiinţat "Casa datoriilor ţării" (1822-1829), care se ocupa cu plata datoriilor statului; a obţinut reducerea tributului către otomani. In domeniul transporturilor a organizat serviciul poştal, iar în Bucureşti a înlocuit pavajul de stejar cu cel din piatră şi a aşezat Târgul Moşilor într-un spaţiu adecvat. Invăţământul a avut un puternic sprijin din partea sa: Şcoala de la Sf. Sava a fost redeschisă sub conducerea lui I. Heliade-Rădulescu şi s-au înfiinţat şcoli particulare în unele judeţe. Dinicu Golescu a deschis o Şcoală de fete, pe lângă cea de băieţi existentă deja, la moşia sa de la Goleşti. Din punct de vedere cultural, s-au înfiinţat Societatea Literară Română (1826) şi Societatea Filarmonică.
In politica externă a urmărit o apropiere de Austria; cu Imperiul Otoman a avut relaţii bune, iar cu Rusia au existat unele tensiuni la început, aceasta nefiind de acord cu revenirea la domniile pământene. Cu sprijinul austriecilor şi ruşilor a obţinut retragerea trupelorr otomane din ţară (1826). Tronul i-a fost luat ca urmare a pătrunderii trupelor ruse în ţară (1828), în cadrul războiului ruso-turc din 1828-29, fiind suspectat de ruşi că a fost prea apropiat de otomani.
Din 4 iunie 1828 s-a stabilit ca palatul său de la Colentina (construit în 1822), unde a rămas până la sfârşitul vieţii. Familia sa numără personalităţi importante, unii din strămoşii săi fiind domni fanarioţi în Moldova şi Ţara Românească (Grigore I Ghica, Grigore III Ghica), iar fratele său, Alexandru Ghica, domn al Ţării Româneşti (1834-1842). Domnia sa reprezintă începutul acţiunilor de modernizare a societăţii româneşti şi încercarea de întărire a autonomiei ţării în condiţiile creşterii rivalităţilor dintre marile puteri vecine.
Grigore IV Ghica Liste
irrelevant
broken