Alexandru Candiano-Popescu (nascut 1 sau 27 ianuarie 1841, Bucuresti - decedat 25 iunie 1901, Târgoviste). Ofiter, avocat, ziarist, poet, scriitor şi om politic. Fiul politistului Dumitru Popescu şi al Zincai Urziceanu, preia şi numele celui de-al doilea sot al mamei sale, Nicolae Candiano, şi el politist.
Face studiile elementare într-un pension din Ploiesti, dupa care se înscrie la Scoala Militara din Bucuresti (1854), absolvita în 1859 cu gradul de sublocotenent de artilerie. Dupa o perioada în care activeaza ca ofiter studiaza dreptul în Italia, unde îşi ia şi doctoratul.
Activitatea literara consta în colaborarea la "Literatorul" şi "Junimea", în publicarea a doua volume de poezii şi a unuia de memorii, Amintiri din viata-mi.
Fondeaza publicatiile "Perseverenta" şi "Democratia". Apropiat al domnului A.I. Cuza, este un pion important in îndepartarea acestuia cu complicitatea altor ofiteri, printre care col. Nicolae Haralambie, comandantul Regimentului de artilerie din Bucuresti. El a dispus arestarea fidelilor domnului, generalii Savel Manu şi I.Em. Florescu. Cum avea sa afirme mai târziu, interesul Ţării a primat interesului sau personal: „mie îmi mergea bine, Ţării însa îi mergea rau".
Petrece o perioada in Transilvania, unde face propaganda româneasca. Este arestat de oficialitatile maghiare pentru agitatii „daco-romane". La 8 august 1870 initiaza o miscare antidinastica („Republica de la Ploiesti"), proclamând detronarea domnului Carol I şi instituirea unei Regente, confectionarea unui nou drapel. Se fac demersuri pentru ocuparea principalelor institutii. Miscarea este înabuşita de catre Batalionul de vânatori din Bucuresti. Sunt arestate o serie de personalitati publice, printre care I.C. Bratianu, N. Golescu, B.P. Hasdeu, N. Kretzulescu, care sunt judecate şi achitate, fapt ce l-a facut pe domn sa se gândeasca la abdicare.
Aceasta miscare este parodiata de I.L. Caragiale în lucrarile Boborul şi De-ale Carnavalului. Participa la Razboiul de Independenta, chiar daca este ales deputat, având o contributie importanta la cucerirea redutei Grivita. In 1880 devine aghiotantul lui Carol I, functie pe care o detine 12 ani, iar în 1897 este ridicat la rangul de general de cavalerie. Dincolo de cele doua încercari ale sale de a schimba conducatori şi regimuri, trebuie remarcate patriotismul, valoarea scrierilor sale ca document istoric (Rasboiul neatârnarii, 1913), relatând fapte inedite din timpul razboiului şi, mai ales, calitatile vitejesti pe care le-a demonstrat pe câmpul de lupta.
Alexandru Candiano-Popescu Liste