Grigore Alexandru Ghica s-a nascut pe data de 25 august 1804 si s-a stins din viata pe 24 august 1857 in Château du Mee, Franţa. El a fost Domn al Moldovei in perioada august 1849-30 octombrie 1853 si octombrie 1854-1/14 iulie 1856.
Despre viata sa:
Descendent din marea familie boierească a Ghiculeştilor, era nepot al lui Mihail Sturdza şi ginerele lui Ioniţă Sandu Sturdza. A făcut primele studii în familie, apoi la Viena. Inainte de a urca pe tron a deţinut unele funcţii: hatman (1826), secretar de stat (ministru de Externe, 1842), ministru de Finanţe. Este numit domn prin Convenţia de la Balta-Liman (1849) dintre Rusia şi Imperiul Otoman. Realizează o serie de reforme în mai multe domenii: înfiinţează Departamentul L
ucrărilor Publice, introduce serviciul de diligentă, reduce deficitul bugetar şi datoria ţării.
Acordă drept de împământenire (cetăţenie) catolicilor şi protestanţilor. In domeniul justiţiei s-a abolit pedeapsa cu moartea şi s-a îmbunătăţit sistemul penitenciar. Pe plan militar a înfiinţat o baterie de artilerie, două corpuri de pompieri în Iaşi şi câte unul în capitalele de judeţ, punând bazele corpului de jandarmi. Academia din Iaşi (Academia Mihăileană) şi-a reluat activitatea cu denumirea de Academia Vasiliană (1850). A oferit ajutor financiar pentru publicarea Cronicii lui Gheorghe Şincai şi pentru tipărirea primei ediţii a Letopiseţului Ţării Moldovei de către Mihail Kogălniceanu. Ca urmare a pătrunderii trupelor străine pe teritoriul ţării în cadrul Războiului Crimeei (1853-1856) s-a refugiat la Viena (octombrie 1853-noiembrie 1854). Printre primele măsuri adoptate după întoarcerea în ţară s-a numărat desfiinţarea robiei (decembrie 1855). Spre sfârşitul domniei (1856) a înfiinţat o Şcoală militară, iar unii ofiţeri au fost trimişi la instruire în Prusia şi Franţa. Prin adoptarea unei legi a presei (1856) s-a permis reapariţia revistelor "Steaua Dunării" şi "România literară".
A susţinut Unirea în ultima parte a domniei, încurajând manifestările unioniste. In politica externă a stabilit contacte cu marile capitale europene, Viena, Paris, prezentând interesele româneşti. A fost înlăturat din domnie la 1/14 iulie 1856. La plecare a lansat o proclamaţie către ţară în care arăta: "Tot ce a fost cu putinţă s-a făcut, dar nu putem privi trecutul fără a simţi în sufletul nostru mâhniciunea că n-am putut realiza tot ce am dorit pentru fericirea iubitei noastre Patrii. [...] Dumnezeul Părinţilor Noştri să vă insufle mai ales concordia şi prudenţa în momentul când veţi fi chemaţi a exprima dorinţele, nevoile şi drepturile Ţării Noastre!" A fost primit cu mare fast la Galaţi de A.I. Cuza (iulie 1856), ajungând la Paris la 3 august 1856.
A sfârşit în mod tragic, sinucigându-se cu o armă, la castelul său din Franţa. Motivele sunt legate de o serie de dezamăgiri privind situaţia din ţară, unde se instituise o comisie de anchetă a faptelor sale, la iniţiativa caimacamului Th. Balş, şi fusese publicată o broşură, Revista domniei prinţului Grigore Ghica (1856), în care era acuzat de fapte nereale. Mihail Kogălniceanu declara în Adunarea Obştească (februarie 1863): "Iată această broşură; din fiecare pagină a ei curge sânge, căci ea au omorât pe Domnul Grigore Ghica." El însuşi scria în testamentul său: "Sunt victima unei trame abominabile: cât de nevinovat sunt, nu pot să trăiesc. Va veni o zi când dreptatea va ieşi la lumină. Aştept inamicii mei la tribunalul lui Dumnezeu".
Secretarul său particular, Nicolae Suţu, care l-a cunoscut foarte bine, îl caracteriza astfel: "Un spirit just, dar puţin solid în noţiunile care servesc să dea forţă judecăţii; un caracter incoruptibil, dar dispus să cedeze influenţei pasiunilor [...] profesând un profund respect pentru legalitate şi lăsându-se târât de arbitrar fie din mândrie, fie de un sentiment de echitate rău înţeleasă. Grigore Ghica era plămădit din acest amestec de defecte şi calităţi care au influenţat şi asupra vicişitudinilor domniei sale agitate".
Grigore Alexandru Ghica Liste
irrelevant
broken