Mihai Viteazul s-a nascut intre anii 1557/1558 si a decedat intre 9 si 19 august 1601 la Turda. El a fost Domn al Ţării Româneşti in perioadele septembrie 1593-decembrie 1600 si august 1601, principe al Transilvaniei intre 1 noiembrie 1599-18 septembrie 1600 si august 1601 şi domn al Moldovei intre mai si septembrie 1600.
Despre viata sa:
Despre descendenţa lui Mihai Viteazul se ştie puţin cu exactitate. Cronica oficială îl arată ca fiind fiul natural al lui Pătraşcu cel Bun, fapt contestat însă de specialişti. I se cunoaşte cu certitudine mama, hangiţa Tudora din Cetatea de Floci, călugărită ulterior ca Theofana.
In tinereţe, Mihai Viteazul s-a îndeletnicit cu negustoria şi odată cu intrarea în
dregătorii acumulează moşii importante în Oltenia. înainte de a ocupa tronul a deţinut dregătorii importante: mare stolnic (1589-1591), mare postelnic (1591), mare agă (1592), mare ban al Olteniei (1592-1593). Sub domnia lui Alexandru cel Rău (1592-1793) este pribeag în Transilvania.
In toamna anului 1593, cu acordul Porţii, susţinut de unchiul său Iane Banul, de boierii Buzeşti şi de Cantacuzinii din Istanbul, Mihai devine domn al Ţării Româneşti. In momentul ocupării tronului, dependenţa ţării faţă de turci se agravase, dar situaţia internaţională era favorabilă declanşării luptei antiotomane.
In Balcani, mişcările de eliberare se intensificau, iar în Apus, din iniţiativa Casei de Austria, Papalitatea, Spania şi ducatele italiene Mantova, Toscana şi Ferrara, constituiseră Liga Creştină, la care aderaseră atât principele Transilvaniei Sigismund Bâthory, cât şi Aron Vodă, domnul Moldovei (16 august 1594). Urmărind eliberarea ţării, Mihai aderă din proprie iniţiativă la Ligă. Lupta antiotomană este declanşată la 13 noiembrie 1594, când lichidează creditorii turco-levantini şi o unitate militară otomană din Bucureşti. Ulterior, teritoriul ţării a fost curăţat de cei circa 6.000- 8.000 de turci care staţionau aici. Operaţiunile militare au fost apoi extinse pe linia Dunării.
In decembrie 1594 este atacată cetatea Giurgiu şi sunt distruse Cetatea de Floci (10 decembrie), Hârşova (1 ianuarie 1595) şi Silistra (8 ianuarie). Tătarii, pătrunşi în ţară, sunt învinşi la Putineiu (14 ianuarie) şi Stăneşti (16 ianuarie), iar la Şerpăteşti sunt dispersate detaşamentele turceşti şi tătăreşti care făcuseră joncţiunea. Urmărindu-le, Mihai trece Dunărea şi nimiceşte la Rusciuk o armată otomană care-l aducea pe pretendentul Bogdan (25 ianuarie); sunt atacate cetăţile Şilistra, Brăila, Cernavodă şi Turtucaia. In martie este cucerită Brăila. Ca ripostă, turcii ard Craiova, dar sunt alungaţi şi urmăriţi până sub zidurile Vidinului. Pentru a anihila forţele otomane care se pregăteau să atace Moldova, Mihai loveşte Şilistra. Simultan, sunt anihilate concentrările turceşti de la Brăila, Cervena, Turtucaia şi Nicopole. Iminenta confruntare cu turcii l-a silit să accepte un tratat de alianţă cu Sigismund Bâthory, negociat la Alba Iulia de o delegaţie de boieri în frunte cu mitropolitul Eftimie şi fraţii Buzeşti, care făcea din domn un simplu vasal al principelui (20 mai 1595), limitându-i puterea în folosul marii boierimi. Prin tratat Biserica Ortodoxă din Transilvania era pusă sub jurisdicţia mitropolitului Ţării Româneşti.
In primăvara anului 1595, în perspectiva ofensivei în Ţara Românească, Poarta masează importante forţe la Rusciuk, sub conducerea marelui vizir Ferhat paşa, încercând să le împiedice să treacă Dunărea, domnul muntean atacă Nicopole, în ciuda opoziţiei lui Mihai, trupele otomane, comandate de Sinan paşa, noul mare vizir, trec Dunărea pe la Giurgiu şi înaintează spre Bucureşti. Confruntarea are loc la Călugăreni unde, susţinut de un corp de oaste transilvănean, comandat de Kirâly Albert, domnul muntean obţine victoria (13/23 august 1595). In ciuda succesului înregistrat, inferioritatea numerică a forţelor sale îl obligă să se retragă la Stoeneşti aşteptând ajutorul din Transilvania. Sinan paşa ocupă Bucureştii şi Târgoviştea, pregătind transformarea ţării în paşalâc. In septembrie, forţele lui Mihai, unite cu cele ale lui Sigismund Bathory şi ale lui Ştefan Răzvan, domnul Moldovei (circa 30.000-35.000 de oameni), încep operaţiile pentru alungarea turcilor. Sunt eliberate Târgoviştea (8 octombrie) şi Bucureştii (12 octombrie), iar la Giurgiu sunt zdrobite forţele otomane care se repliau peste Dunăre (25 octombrie). Concomitent cu măsurile de aşezare a ţării (Legătura din 1595 sau 1596), Mihai continuă luptele cu turcii. In 1596 sunt obţinute victorii la Plevna, Sofia, Vidin şi Babadag. In toamnă, tătarii pătrund în Ţara Românească şi ard Buzăul, Gherghiţa şi Bucureştii, dar sunt alungaţi de Mihai, care atacă apoi Turnu şi Nicopole. La sfârşitul anului 1596, la cererea Porţii, Mihai acceptă încheierea păcii, care nu a însemnat însă abandonarea taberei creştine.
La 9/19 iunie 1598, la Târgovişte (Dealu), Mihai încheie un tratat de alianţă cu împăratul habsburg Rudolf II şi reia luptele cu turcii obţinând victorii în Sudul Dunării: la Cladova, Vidin şi Nicopole. După un atac asupra Ţării Româneşti (martie 1599) şi înfrângerea de la Obluciţa (Isaccea), se ajunge la încetarea ostilităţilor. Schimbările de domnie din Moldova, unde tronul fusese ocupat de Ieremia Movilă (1595), şi din Transilvania, unde Andrei Bathory i-a luat locul lui Sigismund Bathory (1599), au creat o şituaţie periculoasă pentru Mihai, atât domnul Moldovei, cât şi principele Transilvaniei, interpuşi ai Poloniei şi adepţi ai colaborării cu Imperiului Otoman, fiindu-i ostili. In condiţiile în care se contura riscul îndepărtării sale de pe tron şi anulării rezultatelor obţinute pe plan extern, Mihai Viteazul preia iniţiativa militară şi trece la acţiune împotriva adversarilor săi. In toamna anului 1599 pătrunde în Transilvania. Forţele sale trec munţii pe valea Buzăului şi a Oltului, fac joncţiunea la Tălmaciu, şi în bătălia de la Şelimbăr (18/28 octombrie 1599) obţin victoria asupra lui Andrei Bâthory, care este ucis apoi de secui pe când încerca să se refugieze în Moldova.
La 1 nov. 1599, Mihai intra în Alba Iulia, fiind proclamat principe al Transilvaniei. Campania împotriva lui Ieremia Movilă a debutat în martie 1600. Forţele lui Mihai Viteazul pătrund în Moldova pe trei coloane - prin pasul Oituz, prin pasul Rodna şi pe valea Şiretului -silindu-l pe Ieremia Movilă şi pe susţinătorii săi interni şi polonezi să se retragă la Hotin. La sfârşitul lunii mai întreaga Moldovă se afla sub stăpânirea lui Mihai Viteazul, care unea astfel sub sceptrul său cele trei Ţări Române. Realizarea lui compromitea însă planurile Habsburgilor, Poloniei şi Imperiului Otoman de dominaţie asupra Ţărilor Române. Ostilităţii celor trei puteri li se adăuga cea a nobilimii maghiare din Transilvania care, nemulţumită de a avea în frunte un principe român, se răscoală în septembrie 1600. Nobilimea maghiară şi aliatul său, generalul imperial Basta, obţin victoria în confruntarea cu Mihai Viteazul de la Mirăslău (18/28 septembrie 1600). Concomitent, hatmanul polonez Jan Zamoyski pătrunde în Moldova, unde îl reinstalează pe Ieremia Movilă şi îşi continuă marşul în Ţara Românească, unde voia să îl pună domn pe Simion Movilă.
In faţa ofensivei polone, Mihai trece rapid munţii spre a o anihila, dar este înfrânt succesiv la Năieni (12 octombrie), Ceptura (14 octombrie), Bucov (20 octombrie) şi Curtea de Argeş (25 noiembrie). Părăsit de boieri, care i se supun lui Simion Movilă, domnul se îndreaptă spre Praga pentru a-i solicita ajutor împăratului Rudolf II. Abia în martie 1601, după răzvrătirea nobililor ardeleni şi reinstalarea lui Sigismund Bâthory, împăratul se arată dispus să îl ajute pe Mihai Viteazul şi îi ordonă lui Basta să colaboreze cu el pentru alungarea principelui. La 3/13 august 1600, la Guruslău, ostile lui Mihai şi Basta obţin victoria asupra lui Sigismund Bâthory. In Ţara Românească, boierii se răscoală împotriva lui Simion Movilă alungându-l din ţară. Mihai Viteazul îşi relua tronul Ţării Româneşti şi putea readuce Transilvania sub autoritatea sa, ceea ce venea în contradicţie cu planurile imperialilor.
Cu acordul Curţii de la Viena, generalul Basta pune la cale asasinarea lui Mihai Viteazul, act înfăptuit la 9/19 august 1601 în tabăra de lângă Turda. "Şi căzu trupul lui cel frumos ca un copaci, pentru că nu ştiuse, nici să împrilejise sabiia lui cea iute în mâna lui cea vitează", consemnează Letopiseţul Cantacuzinesc, referindu-se la acest asasinat. "Meritul excepţional al lui Mihai Viteazul -relevă C.C. Giurescu şi D.C. Giurescu - a fost de a fi realizat unitatea politică a Ţărilor Române [...]. Realizarea acestei uniri în 1600, fie şi pentru foarte scurt timp, arată personalitatea de geniu a lui Mihai Viteazul: prin opera sa a însumat o evoluţie istorică seculară şi a fixat obiectivul vital pentru dăinuirea şi progresul poporului român - statul naţional unitar."
Mihai Viteazul Liste
irrelevant
broken