Gheorghe Bratianu (nascut 21 ianuarie 1898, comuna Ruginoasa, judetul Iaşi - decedat 24-27 aprilie 1953, închisoarea Sighet). Istoric, jurist, profesor, academician şi om politic; presedinte al PNL-Gheorghe Bratianu (15 iunie 1930-10 ianuarie 1938), disidenta din traditionalul PNL. Unicul copil al lui Ion I.C. Bratianu, din prima casatorie a acestuia, cu Maria Moruzi. Urmeaza liceul (1916) şi Facultatea de Drept a Universitatii din Iaşi (1919), apoi î şi continua studiile la Paris (1920-1921), la Sorbona (unde frecventeaza cursurile unor mari istorici ca Ferdinand Lot şi Charles Diehl) şi la Ecole Pratique des Hautes Etudes.
Doctor în litere (1923) al Universitatii din Paris, în filozofie (1923) al Universitatii din Cernauti şi în istorie (1929) l
a Sorbona. In Ţara urmeaza o cariera universitara (de la asistent la profesor titular) la Facultatea de Filozofie şi Litere a Universitatii din Iaşi (1923-1940), apoi se transfera la Bucuresti, la Catedra de istorie universala a Facultatii de Litere (1940-1947), succedându-i lui Nicolae lorga. Decan al Facultatii de Litere a Universitatii Bucuresti (1941-1943), profesor la Scoala Superioara de Razboi (1942-1943), director al Institutului de Istorie Universala Nicolae Iorga din Bucuresti (1941-1947).
La izbucnirea Primului Razboi Mondial se înroleaza voluntar şi ia parte la luptele de pe Valea Trotusului (1917) şi din Bucovina (1918), fiind în doua rânduri ranit. Participa şi la razboiul pentru reîntregire, luând parte la campaniile din Bucovina (1941) şi din Crimeea (1942). Membru corespondent (1928) şi titular al Academiei Române (1942), este exclus din înaltul for de catre comunisti (1948), fiind repus în drepturi post-mortem, în 1990. De şi principala sa activitate a fost de natura stiintifica, a avut, pentru o anumita perioada, şi un rol politic. Activeaza în PNL începând din 1926, dar se arata a fi un rebel care nu urmeaza linia partidului condus de unchiul sau, Vintila Bratianu La 7 iunie 1930 este exclus din PNL din cauza atitudinii procarliste. Deputat al PNL (1927-1930), apoi al PNL-Gh. Bratianu (1930-1938), disidenta pe care a condus-o dupa excluderea sa din PNL. Dupa sprijinul acordat initial, nu accepta sa devina un instrument al regelui, fiind unul dintre cei mai ferventi critici ai camarilei regale şi ai instaurarii regimului autoritar carlist. Pe aceasta platforma semneaza, alaturi de luliu Maniu şi Cornelia Zelea-Codreanu, pactul de neagresiune electorala din 1937.
In politica externa este unul dintre sustinatorii unei aliante cu Germania, considerând ca in acel context international interesele României puteau fi mai bine promovate. Partidul sau nu a reusit sa se impuna în viata politica a Ţării, obtinând intre 3,8% şi 6,5% din voturi la alegeri. La 10 ianuarie 1938 revine în PNL, într-o perioada dificila pentru democratia româneasca. Se afla în bune relatii cu maresalul Ion Antonescu şi cu Mihai Antonescu. Dupa razboi, instaurarea regimului comunist duce la îndepartarea sa din toate posturile, la fixarea domiciliului obligatoriu (septembrie 1947), arestarea (5/6 mai 1950) şi întemnitarea la Sighet. Intre 24 şi 27 aprilie 1953 moare în închisoare în conditii neclare, poate ucis de un gardian.
In 1971, familia a fost autorizata sa deshumeze ramasitele pamântesti de la Sighet şi sa le reînhumeze în necropola de la Florica. A crezut în adevarul istoric şi în faptul ca acesta va învinge, indiferent de soarta celor care l-au servit". Unul dintre cei mai valoroşi membri ai elitei social-politice românesti umilite şi distruse de noua putere comunista şi unul dintre cei mai mari istorici români.
Autor a numeroase şi valoroase studii istorice, între care Recherches sur le commerce genois dans la Mer Noire au XlII-eme şiecle (1929), Politica externa a lui Cuza Voda (1932), Problema noilor elite (1933), O enigma şi un miracol istoric: poporul român (1940), La Bessarabie. Droits nationaux et historiques (1943), Traditia istorica despre întemeierea statelor românesti (1945). Postum i-au aparut Sfatul domnesc şi adunarea starilor în Principatele Române (1995), Adunarile de stari în Europa şi în Ţările Române în Evul Mediu (1996) şi Marea Neagra. De la origini pâna la cucerirea otomana (2000).
Gheorghe Bratianu Liste
irrelevant
broken