Nicolae Milescu Spatarul s-a nascut in iunie 1636, probabil in satul Mileşti, judetul Vaslui si a decedat in anul 1708 in Rusia. El a fost unul dintre marii cărturari umanişti ai Europei răsăritene din secolul XVII. A fost fiul lui Gavril, un mic boier din ţinutul Vasluiului.
Despre viata sa:
Puţinele informaţii despre familie îl arată pe tatăl său ca fiind fie grec, fie aromân din Pelopones. Şi-a început probabil studiile la Şcoala domnească de la Trei Ierarhi, unde l-a aflat renumitul profesor grec Gavril Vlaşios, care a predat aici între 1642 şi 1644, chemat de Vasile Lupu.
Intre 1645 şi 1653 urmează cursurile Marii Şcoli de pe lângă Patriarhia Ecumenică de la Istanbul, avându-l profesor p
e acelaşi G. Vlaşios. Aici îi are colegi pe Dosithei, viitorul patriarh al Ierusalimului, pe Ştefaniţă Lupu, fiul lui Vasile Lupu, viitor domn în Moldova şi pe Grigore Ghica, fiul lui Gheorghe Ghica, capuchehaia lui Vasile Lupu la Poartă, amândoi viitori domni în Moldova şi Ţara Românească. Prin studiu intens şi o muncă asiduă îşi însuşeşte o vastă cultură umanistă, fiind totodată şi cunoscătorul mai multor limbi: latină, greacă, slavonă, turcă, franceză, italiană.
Revenit în ţară, Nicolae Milescu urcă rapid în ierarhia dregătoriilor: grămătic al domnului Gheorghe Ştefan (1653), spătar sub Gheorghe Ghica (1658-1659), mare spătar al aceluiaşi domn în Ţara Românească (1659-1660). In 1660 revine în Moldova, unde domnea Ştefaniţă Lupu (1659-1661), devenind unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai acestuia. In 1661, la moartea lui Ştefaniţă Lupu, se întoarce în Ţara Românească unde domnea Grigore Ghica, care îl numeşte capuchehaia sa la Poartă. In urma înfrângerii suferite de forţele turco-moldo-muntene în faţa austriecilor la Lewenz, urmată de fuga lui Grigore Ghica în Polonia apoi la Viena şi la Veneţia, Nicolae Milescu se vede obligat să ia drumul pribegiei: în 1664 era la Curtea lui Friedrich Wilhelm, electorul de Brandenburg; în 1666 se afla la Stettin, în Pomerania, alături de fostul domn Gheorghe Ştefan pentru care îndeplineşte misiuni diplomatice la Stockholm (1666) şi Paris (1667). Ajunge şi în Italia, la Cume.
In 1668 revine în Moldova, unde domnea Alexandru Iliaş, uneltind pentru mazilirea acestuia, i se crestează nasul şi pribegeşte din nou în Germania şi la Istanbul (1669). La recomandarea patriarhului Dosithei, fostul său coleg, în 1671 pleacă prin Ungaria şi Polonia la Moscova, la Curtea ţarului Alexei Mihailovici, unde este angajat la "Departamentul solilor", ca interpret pentru limbile latină, greacă şi română. Intre 1675 şi 1677 îndeplineşte o misiune diplomatică în China, în urma căreia scrie lucrările Jurnal de călătorie de la Tobolsk până la graniţa Chinei, Raportul de stat al soliei lui Nicolae Spătaru în China şi Descrierea Chinei; traduce lucrarea lui Martinius Martini, De bello tartarico historia, sub titlul Cartea tătarilor.
A semnat şi alte opere istorice şi teologice, precum şi traduceri: Istoria despre sfânta icoană a Prea Sfintei noastre Stăpâne Născătoare de Dumnezeu Măria (1655); Mântuirea păcătoşilor, a teologului grec Agapios Landos, tradusă prin 1655-1660; Vechiul Testament, tradus între 1661 şi 1664 după ediţia de la Frankfurt din 1597, o ediţie slavă de la Ostrog şi unele ediţii ale Vulgatei, inclus în Biblia de la Bucureşti din 1688; Enchiridion sive stella orientalis occidentali splendens (Manual sau Steaua Orientului strălucind Occidentului), scrisă în 1667 şi publicată în verşiunea latină în 1669.
După stabilirea în Rusia activitatea sa intelectuală se intenşifică si în 1672 traduce Aritmologhion şi Etica din limba latină şi scrie Cartea despre sibile, în limba slavonă, şi Cartea despre cele nouă muze şi despre cele şapte arte libere. In 1673 compune în slavă Hrismologhion şi Basilologhion sau Cartea împăraţilor.
In 1674 traduce, împreună cu Petre Dolgov, din latină în slavonă, Genealogia marilor împăraţi şi prinţi ruşi. Mai scrie Descrierea preaslăvitei biserici numită Sfânta Sofia din Constantinopol, Cartea hieroglifelor, Cele şapte minuni ale lumii, toate în slavonă, şi un Dicţionar slavo-grec-latin (pierdut). A rămas în Rusia, devenită a doua sa patrie, până la moarte.
Articole despre Nicolae Milescu Spatarul
irrelevant
broken