Grigore I. Ghica s-a nascut in anul 1623 in Pera/Istanbul si a decedat in anul 1674 in Istanbul. Domn al Ţării Româneşti (septembrie 1660-noiembrie 1664; februarie 1672-noiembrie 1673). Fiu al fostului domn Gheorghe Ghica (Moldova: 1658-1660 şi Ţara Românească: 1659-1660) şi al unei grecoaice de confesiune catolică din Pera.
Despre viata sa:
A studiat la Marea Şcoală a Patriarhiei de la Istanbul, avându-i colegi pe Ştefăniţă Lupu şi pe Nicolae Milescu-Spătarul. Venit în Moldova împreună cu tatăl său, este căsătorit în 1654 cu nepoata domnului Gheorghe Ştefan, Măria Sturdza, urcând rapid în dregătorii: postelnic (1654-1656), agă (1656-1658), capuchehaie la Istanbul (1659).
La
1 septembrie 1660 este numit domn în Ţara Românească în locul tatălui său. Soseşte în ţară în decembrie 1660, găsind-o pustiită şi sărăcită de incursiunile turco-tătare şi cu multe datorii lăsate de fostul domn Mihnea III, de achitarea cărora au fost însărcinaţi boierii. Beneficiind de ani de belşug şi de un tribut redus către Poartă (3 000 de scuzi), ţara s-a redresat rapid din punct de vedere economic. Pe plan intern, domnia sa coincide cu o recrudescenţă a luptelor dintre partida Bălenilor şi cea a Cantacuzinilor. Din ordinul său, în 1664, postelnicul Constantin Cantacuzino, şeful partidei Cantacuzinilor, a fost ucis, iar fiii săi au fost încarceraţi.
Pe plan extern s-a arătat un fidel executant al politicii Porţii. In vara anului 1662 a participat în fruntea oştilor sale, la fel ca şi omologii săi, principele Transilvaniei, Mihail Apafi I, şi domnul Moldovei, Eustratie Dabija, alături de marele vizir Fazîl-Ahmed paşa (Koprulu), la campania otomană din Ungaria de Sus, în timpul căreia a fost cucerită cetatea Ujvar. A păstrat bune relaţii cu Veneţia şi a stabilit contacte secrete cu Austria.
In vara anului 1664, Ghica şi domnul Moldovei, Eustratie Dabija, însoţesc cu ostile în Austria pe marele vizir Ahmed Koprulu care, în urma defecţiunii celor doi domni, suferă o severă înfrângere la asediul cetăţii Leva (Lewentz) în faţa forţelor austriece comandate de generalul Reymond de Montecuccolli. La 10 august 1664, între cele două puteri se încheie Pacea de la Vasvâr (Eisenburg). Chemat la Poartă pentru a da socoteală de defecţiunea sa, la sfârşitul anului 1664, Ghica fuge în Transilvania, şi de aici în Polonia, apoi în Austria, la Viena. Rămâne în pribegie în Imperiul Habsburgic, la Budweiss, în Boemia, până în 1672, când cu concursul Veneţiei se deplasează la Istanbul, unde, beneficiind de susţinerea marelui dragoman Panaiotis Nicuşios, este învestit din nou domn al Ţării Româneşti. Numit la începutul lui februarie 1672, el soseşte la Bucureşti la 20 mart., aducând cu el şi boierii din partida Cantacuzinilor, care fuseseră arestaţi de turci odată cu mazilirea fostului domn, Antonie Vodă din Popeşti.
In primăvara anului 1672 participă alături de turci la campania din Polonia, încheiată prin cucerirea cetăţii Kameniţa, după care împreună cu hanul tătarilor întreprinde o serie de acţiuni în Sudul Poloniei până în noiembrie 1762. Odată cu redeschiderea conflictului polono-otoman, în 1673, Ghica şi omologul său din Moldova se adresează în secret austriecilor cerându-le ajutor împotriva turcilor. O înţelegere secretă este încheiată şi cu marele hatman al Poloniei, Jan Sobieski, ca forţele acestuia să atace Hotinul, ei angajându-se să treacă de partea lui. Atacul lui Sobieski s-a încheiat cu un dezastru pentru turci care au pierdut 18 000 de oameni.
Ghica care s-a lăsat prins, a fost tratat cu toată consideraţia şi eliberat spre a se deplasa la Poartă unde se afla familia sa. I se reconfirmă domnia, dar ştirile aduse de soldaţii turci salvaţi prin Ucraina, care îl făceau responsabil de înfrângerea suferită, îi atrag mazilirea şi reţinerea la Istanbul, unde moare subit în 1674.
Din căsătoria cu Măria Sturdza, Ghica a avut opt copii: patru fete şi patru băieţi. Despre calităţile sale, istoricul Anastaşie Iordache consemnează: "Inteligent şi cutezător, stăruitor şi intreprid, abil diplomat şi bun cunoscător de oameni, adversar implacabil şi de temut, Grigore Ghica a izbutit să se facă util ţării, neamului şi familiei sale, în împrejurări dramatice ale existenţei lor".
Grigore I Ghica Liste