Grigore II Ghica s-a nascut in anul 1690 in Adrianopol sau Istanbul si s-a stins din viata pe 23 august 1752 la Bucureşti. El a fost Domn al Moldovei (26 septembrie/7 octombrie 1726-5/16 aprilie 1733; 16/27 noiembrie 1735-13/24 septembrie 1741; mai 1747-aprilie 1748) şi al Ţării Româneşti (1/16 aprilie 1733-16/27 noiembrie 1735; aprilie 1748-23 august 1752).
Despre viata sa:
Fiu al lui Matei Ghica şi al Ruxandrei Mavrocordat. Era posesorul unei solide culturi - vorbea mai multe limbi - şi pregătiri diplomatice, dobândite sub îndrumarea bunicului său, Alexandru Mavrocordat "Exaporitul". Timp de 11 ani (1716-1726) a ocupat funcţia de mare dragoman. Principe luminat şi reformator, a căutat, în timpul celor cinci domnii ale sale, "s
ă aşigure o cale mai bună de dezvoltare a Principatelor şi de stabilitate a vieţii locuitorilor".
In cursul primei domnii din Moldova a promovat o politică internă moderată şi de colaborare cu boierii care "au găşit linişte şi mângâiere" la domn. Pe plan extern se remarcă raporturile sale cu ambasadorii Franţei, Angliei şi Olandei, cu miniştrii rezidenţi ai Poloniei, cu agenţii tătarilor şi cu internunţiul Austriei la Istanbul. După declanşarea revoltei tătarilor din Bugeac, conduşi de Adil Ghirai, împotriva fratelui acestuia Mengli Ghirai, hanul Crimeei (octombrie 1727), Moldova a avut de suportat raidurile devastatoare ale acestora.
A doua domnie din Moldova a stat sub incidenţa războiului ruso-austro-turc (1736-1739). Acţiunea sa s-a făcut simţită mai ales în plan diplomatic, fiind însărcinat de demnitarii otomani să poarte tratative directe de pace cu Ruşia, care au eşuat însă.
In plan militar, a participat cu oastea alături de forţele otomane în tabăra de la Hotin, iar în august 1736 în cea de la Isaccea. A respins cu forţele sale un corp de oaste austriac de 5 000 de oameni pătruns în Moldova pe la Câmpulung-Moldovenesc, Oituz şi Trotuş cu scopul de a-i impune suzeranitatea habsburgică sau de a-l obliga să părăsească tronul. Victoria zdrobitoare de la Hotin le-a permis ruşilor să ocupe Iaşiul (3/14 septembrie 1739). Părăsit de boierime şi de slujitori, Ghica s-a retras spre Galaţi pentru a primi ajutorul paşalelor de la Dunăre şi al tătarilor. Victoria turcilor i-a silit pe austrieci să accepte Pacea de la Belgrad (7/18 sept. 1739), ceea ce i-a permis lui Ghica ca după 13/24 octombrie 1739 să-şi reia domnia întreruptă de ocupaţia rusească. Etapa ce a urmat a fost una deosebit de rodnică. In locul palatului de la Frumoasa, distrus de ruşi, a ridicat altul mai mare, iar în primăvara anului 1741 un al doilea, destinat femeilor.
La 1 martie 1740 a dispus ca românii transilvăneni, stabiliţi în ţinuturile de graniţă, să fie scutiţi de plata unor dări, ei urmând să plătească doar 3 000 de galbeni repartizaţi anual în sferturi, iar în vara anului 1741 a orânduit plata unei dări de către toţi ţăranii, indiferent că erau aşezaţi sau nu pe domeniile boiereşti. In compensaţie, boierii au primit dreptul de a avea slugi care să le întreţină casele şi averile, în primăvara anului 1741, Ghica a încercat alungarea din Moldova a nogailor din Kuban care se stabiliseră la tătarii din Bugeac fără a dispune de teritoriul necesar, dar intervenţiile lui pe lângă hanul Crimeei, Mengli Ghirai II, au rămas fără efect.
Suspectat de noul mare vizir, Hadji Ahmed paşa, de apropiere de Rusia, confruntat cu uneltirile boierilor şi ale lui Constantin Mavrocordat, Ghica este mazilit la 13/24 sept. 1741. A treia sa domnie din Moldova este dominată de eforturile pentru îndeplinirea obligaţiilor faţă de Poartă. Prima domnie a lui Grigore din Ţara Românească stă sub semnul sporirii fiscalităţii pentru acoperirea cheltuielilor făcute la obţinerea tronului. In 1733-1734 a înfiinţat Cărvăsăria din Bucureşti şi a reorganizat vămile, putând realiza astfel noi venituri pentru vistierie. în timpul celei de-a doua domnii, în 1750, modifică regimul obligaţiilor instituit de Constantin Mavrocordat. El reduce numărul zilelor de clacă de la 12 la 6 şi unifică obligaţiile de clacă. Pe unele moşii boiereşti s-au menţinut însă, prin derogare, cele 12 zile de clacă. Era interzisă răscumpărarea clăcii, dijmuitul porumbului se făcea după suprafaţă, nu după cantitatea recoltată, erau introduse oieritul şi văcăritul. Prin măsurile sale, Grigore II Ghica suprimă dările indirecte, dar le reintroduce şi chiar le măreşte pe cele directe.
In plan religios, pentru a nu provoca un conflict cu Austria, a primit cu reţinere propunerea protopopului Nicolae Pop din Balomir, care abjurase uniaţia şi se stabilise temporar la Bucureşti, de a încuviinţa stabilirea în Ţara Românescă a circa 16 000 de români ardeleni. In domeniul edilitar, între realizările lui Grigore II Ghica se numără ctitorirea mănăstirii Sf. Pantelimon de lângă Bucureşti şi a spitalului cu acelaşi nume, construirea unor case domneşti, de iarnă şi de vară. Pe plan extern a întreţinut relaţii cu reprezentanţii Austriei şi Rusiei la Poartă, cu ambasadorul Olandei, dar şi cu rezidentul Suediei pe care-l informa în ianuarie 1749 că toţi cei de confesiune "augustană"-protestantă din Ţara Românească vor avea asigurată libertatea Practicării cultului.
La moartea sa a fost înmormântat la ctitoria de la Sf. Pantelimon. în timpul domniilor sale, derulate uneori în condiţii internaţionale dificile, Ghica, conchide istoricul A. Iordache, "s-a dovedit un domnitor înţelept, îngăduitor şi bun cu cei sărmani, uşurându-le adeseori soarta, prin judecăţi drepte şi stăvilirea, pe cât posibil, a unor abuzuri, în dauna pornirilor nelimitate ale marii boierimi, dornică de înavuţire, în condiţiile create de începuturile de modernizare care nu ocolesc nici Principatele Române".
Grigore II Ghica Liste
irrelevant
broken