Stolnicul Constantin Cantacuzino (nascut circa 1640, Târgoviste - decedat 7 iunie 1716, Istanbul). Carturar şi cronicar umanist muntean. Membru al puternicei familii a Cantacuzinilor, fiind al treilea dintre cei 12 copii ai marelui postelnic Constantin Cantacuzino, a facut studii la cele mai prestigioase institutii de învatamânt europene ale epocii, însuşindu-şi temeinic o vasta cultura umanista.
Intre martie 1665 şi aprilie 1667 este student la Scoala Patriarhiei din Istanbul, unde îi are ca profesori pe Dionysios şi Gherasim Cretanul, pentru ca, între aprilie 1667 şi august 1669, sa-şi desavârseasca studiile la Universitas Artistarum din Padova, unde urmeaza cursuri de literatura, teologie, matematica, astronomie şi medicina, concomitent c
u cele de filozofie, fizica, limbile latina şi greaca, avându-i ca profesori pe Albanio Albanese, Valeriano Bonvicini sau Antonio Dall'Acqua.
Revenit în Ţara dupa un scurt exil în Creta din porunca Portii Otomane, Cantacuzino urca pe scara dregatoriilor pâna la cea de mare stolnic (1675-1677), de unde şi cognomenul cu care reputatul carturar va intra în istorie. A fost multa vreme boierul cel mai influent din Divanul domnesc. Intre 1688 şi 1716, sub domniile nepotului sau de sora, Constantin Brâncoveanu, şi a fiului sau, Stefan Cantacuzino (1714-1716), Cantacuzino conduce autoritar politica externa a Ţării Românesti. De teama turcilor, spre a feri Ţara Româneasca de loviturile acestora, el a promovat relatii prudente în raporturile cu puterile crestine în ascensiune, Austria şi Rusia, fara angajamente ferme de colaborare din partea statului muntean. A fost, se pare, implicat în moartea subită a fratelui său, domnul Şerban Cantacuzino precum şi în mazilirea şi uciderea lui Constantin Brâncoveanu. La rândul sau este executat de turci la Istanbul (7 iunie 1716), împreună cu fiul său, fostul domn Ştefan Cantacuzino.
A fost căsătorit de două ori: în 1670 cu Safta Buhuşi, nepoata doamnei Anastasia, soţia lui Gheorghe Duca, domnul Moldovei, apoi cu o anume Măria. Cantacuzino este cea mai reprezentativă personalitate a culturii de la sfârşitul secolul XVII şi începutul secolului XVIII. A susţinut activitatea tipografică precum şi dezvoltarea învăţământului, având un rol deosebit în organizarea Academiei Domneşti de la Sf. Sava din Bucureşti, deschisă în 1694, instituţie universitară de ţinută europeană care în scurt timp îşi va câştiga o deosebită reputaţie în spaţiul cultural al Sud-Estul european. In acelaşi an are contacte intense cu generalul italian Luigj Ferdinando Marsigli care se documenta pentru o cercetare intitulată Danubius pannonico-moesicus. Acestuia învăţatul muntean îi va furniza însemnate informaţii privind originea latină a românilor, precum şi o serie de elemente cu caracter geografic, etnografic şi istoric despre Ţările Române.
In 1700 publică la Veneţia prima hartă a Ţării Româneşti. In 1702 poartă discuţii interesante asupra originii limbii române şi a poporului român, precum şi asupra unităţii românilor din cele trei ţări române cu savantul epigrafist englez Edmund Chishull, din suita ambasadorului englez la Istanbul, lordul William Paget, aflat în trecere prin Ţara Românească. Inainte de 1700, sau chiar din timpul domniei lui Şerban Cantacuzino, după unele păreri, Cantacuzino începe redactarea lucrării sale Istoria Ţării Rumâneşti întru care să cuprinde numele ei cel dintâi şi cine au fost lăcuitorii ei atunci şi apoi cine o au mai descălecat şi o au stăpânit şi în vremurile de acum s-au tras şi stă, rămasă, din păcate, neterminată. Lucrarea s-a păstrat în şase manuscrise şi a fost editată de câteva ori. In cronica sa, care începe de la daci şi ajunge până la invazia hunilor, stolnicul Cantacuzino, folosind critic numeroase izvoare, susţine argumentat continuitatea dacică după cucerirea romană, continuitatea daco-romană după retragerea aureliană, latinitatea românilor şi originea lor comună, indiferent de spaţiul pe care îl locuiesc.
A contribuit la traducerea şi publicarea unor cărţi bisericeşti şi a scris un jurnal de călătorie. Stolnicul Cantacuzino - conchide istoricul literar G. Ivaşcu - „este cel dintâi care introduce în cultura noastră în acelaşi timp erudiţia istoricului de perspectivă modernă şi stilul ştiinţific, direct, lipsit de podoabe şi intenţii literare. El este un savant de disciplină severă, care citează corect numai ceea ce a văzut cu ochii lui".
Nu exista site-uri adaugate inca pentru stolnicul_constantin_cantacuzino. Daca esti un webmaster de site sau blog si ai o pagina interesanta pe care vrei sa o recomanzi, te invitam sa o adaugi aici pentru a fi inclusa.
Adauga intai link-ul catre famouswhy pe site-ul tau si apoi trimite spre aprobare.
Link-ul o sa fie verificat si validat de editorii site-ului in urmatoarele 48 de ore.
Stolnicul Constantin Cantacuzino (nascut circa 1640, Târgoviste - decedat 7 iunie 1716, Istanbul). Carturar şi cronicar umanist muntean. Membru al puternicei familii a Cantacuzinilor, fiind al treilea dintre cei 12 copii ai marelui postelnic Constantin Cantacuzino, a facut studii la cele mai prestigioase institutii de învatamânt europene ale epocii, însuşindu-şi temeinic o vasta cultura umanista.