Matei Basarab (nascut 1580, Brâncoveni - decedat 19 aprilie 1654). Domn al Ţării Româneşti (septembrie 1632-19 aprilie 1654). Domnia sa a însemnat o perioadă de pace şi stabilitate internă, de mari realizări culturale şi artistice; este totodată cel mai mare ctitor român de lăcaşuri de cult. înainte de a fi domn este postelnic (1603), paharnic (1611) şi mare agă (1628).

Vine pe tron ca exponent al boierimii autohtone, care-l alege domn în ciuda dorinţei sultanului de a-l impune pe Radu Iliaş. Invingându-şi rivalul la Plumbuita, lângă Bucureşti (octombrie 1632), obţine în cele din urmă hatişeriful de numire cu sprijinul paşei de şilistra şi în schimbul acceptării triplării tributu lui plătit Imperiului Otoman (de la 45 de mii la 130 de mii de taleri). Printr-o înăsprire accentuată a fiscalităţii (prin „darea talerului", o familie de ţărani plătea anual echivalentul a doi boi şi un porc, sau nouă porci), reuşeşte să obţină sumele pentru plata tributului şi a altor daruri către turci, întreţinerea unei armate relativ numeroase (circa 40 000 de oşteni) şi bine echipată şi sporirea veniturilor personale. Asigură, cu autoritate, un echilibru între diversele grupări ale boierimii. Este caracterizat de contemporani ca fiind un bun gospodar şi oştean. Dovedeşte deschidere spre nou şi o gândire de perspectivă: în vremea sa se înfiinţează primele manufacturi (de sticlă şi hârtie), o tipografie la Câmpulung (1635; mutată ulterior la Govora, apoi la Dealu şi Târgovişte) şi sunt tipărite primele legi scrise: Pravila mică, tradusă din slavonă (Govora, 1640), şi îndreptarea legii (Târgovişte, 1652). Relevantă este şi organizarea unei şcoli pentru fiii de boieri, la Târgovişte. Are o remarcabilă activitate de ctitor (construieşte 30 de noi lăcaşuri de cult, între care mănăstirile Arnota şi Strehaia; reface alte 9), exemplul său fiind urmat şi de marii boieri (care construiesc 50 de lăcaşuri în întreaga ţară). Face numeroase danii la Muntele Athos, iar în 1645 plăteşte toate taxele datorate de mănăstirile de aici, ridică biserici şi mănăstiri şi pentru românii din Transilvania, Moldova şi sudul Dunării.

In plan extern, are relaţii bune, pe toată durata domniei, cu principii transilvani Gheorghe ÎRâkoczi I şi Gheorghe ÎRâkoczi II, faţă de care se plasează pe poziţii de vasalitate, dar încordate cu domnul Moldovei, Vasile Lupu. Acesta încearcă să-l detroneze prin tot felul de intrigi pentru a-şi instala fiul, între cei doi născându-se o puternică duşmănie, materializată prin patru confruntări militare, între care cea mai importantă a fost bătălia de la Finta (mai 1653), încheiată cu victoria domnului muntean.

In relaţiile cu Imperiul Otoman realizează un echilibru între ameninţarea cu riposta armată şi plata unor mari sume de bani (care se ridicau la jumătate din veniturile ţării) unor oameni influenţi la Poartă, pentru menţinerea în domnie. Politica faţă de turci este limpede exprimată de către domn în faţa solului ardelean Szalanczi, în 1637: „Cine vrea să trăiască în pace cu turcii trebuie să ţină cu o mână sabia, iar cu cealaltă darurile, căci altminteri nu se poate trata cu ei".

Inmormântat în biserica domnească din Târgovişte, rămăşiţele pământeşti au fost ulterior mutate la mănăstirea Arnota. Spirit cumpătat şi inovator, pacifist, dar gata oricând de o confruntare militară, om al cărţii dar şi al săbiei, a avut în lunga sa domnie numeroase realizări care-l făceau pe un călugăr să scrie, la moartea sa că „mai bun domnu de Mateiiu vodă n-au fostu niciun domn".

Matei Basarab Liste

	Na?teri în 1580
	Decese în 1654
	Domnitori ai ??rii Române?ti
	Ctitori de edificii religioase
	Olteni

---

Tag-uri: domn, tara romaneasca, istorie

[editeaza tag-uri]

---

Categorie: Personalitati  - ( Personalitati - Archiva)

Data Adaugarii: 31 January '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---