Constantin D. Aricescu s-a nascut pe data de 18 martie 1823, in Câmpulung-Muscel si a decedat pe 18 februarie 1886, Bucureşti). Istoric, prozator, dramaturg, poet, publicist şi om politic.
Se naşte într-o familie înstărită, burgheză (este fiul serdarului Dimitrie Aricescu şi al Elenei Chiliaşu), ceea ce îi permite să beneficieze de o educaţie aleasă. Urmează cursurile şcolii naţionale din Câmpulung şi apoi pe cele ale Colegiului Sf. Sava din Bucureşti (1837-1844).
Activează în mai multe domenii: inginer de poduri şi şosele, copist la Ministerul de Finanţe, director al Arhivelor Statului (1869-1876), revizor şcolar (1877-1879), director al Domeniilor Statului şi al Tipografiei (Imprimeriile Statului)
, avocat, redactor şi administrator al ziarelor "Românul", "Pressa" şi "Buciumul", colaborator al mai multor publicaţii: "Reforma", "Naţionalul", "Trompeta Carpaţilor", "Foaie pentru minte, inimă şi literatură" ş.a., director al internatului Matei Basarab din Câmpulung etc.
Activează ca revoluţionar paşoptist, lucru care l-a costat luni de detenţie la Snagov (1850) şi Văcăreşti (1863). Aflând de existenţa unui imn slugarnic la adresa ruşilor, în speţă a generalului Duhamel, consideră că este datoria sa de bun român şi, june progresist, să demaşte protectoratul perfid al ţarului"; astfel, creează imediat un contra-imn manifest, intitulat, sugestiv, Blestemul României contra apăsătorilor ei.
Pentru răspândirea şi intenţia de a-l publica a fost condamnat şi închis la Snagov (ianuarie-decembrie 1850). Ca deputat în Adunarea ad-hoc (1857) de la Bucureşti, desfăşoară o intensă activitate unionistă, fiind secretar al comitetelor locale şi coordonatorul celui din Câmpulung-Muscel. în timpul domniei lui Al.I. Cuza este deputat şi susţinător fervent al politicii reformatoare a domnului. Debutează în 1846 în "Curierul românesc". Publică mai multe poezii cu iz revoluţionar: Rugă libertăţii, Libertate României ş.a. în timpul evenimentelor din 1848 şi un volum de Memorii, scrise în detenţia de la Snagov, încredinţat că funcţia primă a acestora este nedisimulat didactică. Editează mai multe volume de versuri, scrie despre viaţa monahală, făcând mai multe observaţii critice la adresa acesteia; autor al unor piese de teatru cu caracter satiric, patriotic, educativ, cele mai multe reprezentate la teatrul pe care l-a fondat la Câmpulung (1846-47) dar şi în alte oraşe, precum şi la Teatrul Naţional din Bucureşti.
Ca istoric, elaborează prima monografie a oraşului său natal, Istoria Câmpulungului, prima reşedinţă a României (1855-1856); publică, într-un volum, mai multe documente referitoare la revoluţionarii paşoptişti: Capii revoluţiunii de la 1848, judecaţi prin propriile acte (1866), Istoria revoluţiunii de la 1821 (1874), prima monografie a mişcării de la 1821, în care un rol important îi este rezervat iniţiatorului Tudor Vladimirescu, Corespondenţa secretă şi acte inedite ale capilor revoluţiunii de la 1848, în trei volume (1873-1874). Lucrări memorialistice: Memoriile mele, despre care s-a amintit mai sus, Biografia mea, Procesul şi exilul meu la Snagov. Paşoptist din eşalonul doi al literaturii române, spirit extrem de cultivat, plin de idei novatoare, a fost atent la mişcarea literelor şi mentalităţilor epocii, activismul său fiind dublat de o înţelegere specifică a militantismului scriitoricesc.
Constantin D. Aricescu Liste
irrelevant
broken