Wilhelm Filderman s-a nascut pe data de 14/25 septembrie 1882 in Bucureşti si a decedat pe 22 aprilie 1963 in Paris. El a fost jurist şi om politic, preşedinte al Uniunii Evreilor Români (1923-1948), preşedinte al Uniunii Comunităţilor Evreieşti din România (1929-1941; 1944-24 octombrie 1945), preşedinte al Consiliului Central al Evreilor din România (1936-1941; 1945). Absolvent al Liceului Matei Basarab şi al Facultăţii de Drept a Universităţii Bucureşti (1906), se specializează în drept la Sorbona, obţinând doctoratul (1909).
Despre viata sa:
In "Oraşul Luminilor" frecventează şi cursurile Şcolii de Arte de la Luvru şi prelegerile de filozofie ale lui Bergson. Diplomat al Şcolii Superioare Come
rciale. Se numără printre fondatorii Uniunii Evreilor Pământeni (1909), al cărei vicepreşedinte este din 1915. Membru (1912) al baroului de avocaţi Bucureşti.
Luptă în Primul Război Mondial, fiind decorat cu ordinele Coroana României şi Virtutea Militară. Face parte din delegaţia României la Conferinţa de Pace de la Paris (ianuarie 1919-ianuarie 1920), cu contribuţii la elaborarea Tratatului privind drepturile minorităţilor. Intre 1914 şi 1919, în absenţa lui Adolf Stern, plecat din ţară, este preşedinte defacto al Uniunii Evreilor Pământeni. Ales oficial preşedinte la Congresul din 18 februarie 1923, când organizaţia îşi schimbă numele în Uniunea Evreilor Români. Se numără printre fondatorii Universităţii Populare şi Cercului cultural "Libertatea" din Bucureşti. Deputat pe listele PNL, al cărui membru era, în legislatura 17 iulie 1927-10 noiembrie 1928. Ia parte la Congresul de înfiinţare a Agenţiei Evreieşti (Zurich, 1929), care milita pentru renaşterea statului evreiesc în Palestina; din 1935 conduce secţia din Bucureşti a Agenţiei. Face parte şi din alte organizaţii internaţionale evreieşti.
In ţară mai deţine (1929-16 decembrie 1941) funcţia de presedinte al Uniunii Comunităţilor Evreieşti din România (transformată din 1937 în Federaţia Uniunilor de Comunităţi Evreieşti din România - FUCER); presedinte al Consiliului Central al Evreilor din România (din 1936), care devine funcţional după încetarea activităţii FUCER, în 1941. Se manifestă deosebit de activ pentru apărarea comunităţii evreieşti în perioada războiului, cand înaintează zeci de memorii mareşalului Ion Antonescu, are zeci de audienţe la acesta şi la alţi membri ai guvernului. Suferă personal măsurile antievreieşti luate de stat: este radiat din baroul Bucureşti şi deportat în Transnistria (30 mai-2 august 1943), de unde revine în Bucureşti în urma intervenţiilor Reginei-mamă Elena şi a ministrului de Interne, Dumitru Popescu. După intrarea în faza defensivă a războiului antisovietic mijloceste între autorităţile române şi guvernele occidentale o eventuală ieşire României din alianţa cu Germania. Reînfiinţează (17 septembrie 1945) Consiliul Evreiesc, care urmărea restabilirea drepturilor şi averilor confiscate în timpul regimului antonescian.
Deranjează noile autorităţi comuniste, fiind arestat de câteva ori în 1945, tot de atâtea ori eliberat la intervenţiile SUA. "Curierul Israelit", la care scria articole, a fost suspendat (1945). Este considerat "membru al reacţiunii, alături de Maniu, Brătianu şi Rădescu" şi se invocă, în presa comunistă, existenţa unor "dovezi privind activitatea trădătoare... în timpul lui Antonescu". Demisionează la 24 octombrie 1945 din conducerea FUCER. Reuşeşte să plece din România în 1948, continuând să militeze în exil pentru drepturile evreilor.
In ţară este judecat şi condamnat în contumacie (1950). Domiciliat la Paris, obţine (1955) şi cetăţenie americană. Este reabilitat în 1968. Autor al lucrărilor: Adevărul asupra problemei evreieşti din România. In lumina textelor religioase şi a statisticei (1925), Populaţia evreiască din România în timpul celui de-al doilea război mondial (coautor Sabin Samuilă, 1957, 1994), Articole, discursuri, memorii, 1921-l948 (2004), Memoirs & Diaries, 1900-1940 (Tel Aviv, 2004).
Wilhelm Filderman Liste
irrelevant
broken