Duiliu Zamfirescu s-a născut la 30 octombrie 1858, in Plăineşti (azi Dumbrăveni), judeţul Vrancea. Era fiul arendasului Lascar Zamfirescu si al surorii arhitectului Ion Mincu, Sultana.
Cariera:
A învăţat la Focşani si la Liceul Matei Basarab din Bucureşti, a absolvit Facultatea de Drept in 1980. A fost procuror la la tribunalul din Târgovişte in 1981 si in acelaşi an demisiona din magistratură si se înscria in baroul Putna ca avocat pledant, a activat la Focşani si la Bucureşti, in 1882 era redactor la România liberă, unde a rămas până in 1884. Incepuse din 1880 sa publice foiletoane in România liberă (Palabras, Timpuri si portrete), nuvela O pagina din viata lui Johann Strauss etc. A continuat cu foiletoanele Palabras, a publicat in acea revista proze
le sentimentale Cum a iubit Deparateanu, In fata vietii.
A debutat editorial in 1883, cu volumul Fara titlu. Poeme si nuvele. In acelaşi an intra in cercul Junimii. In 1885 era profesor la Liceul Sf. Gheorghe si la pensionul Elenei Miller-Verghy, până in 1888. A inceput atunci colaborarea cu revista Convorbiri literare, in care a publicat Noapte buna, Locotonentul Sterie, Spre Mare, Conu Alecu Zaganescu, Subprefectul si Strabunii nostri, a publicat volumul Novele.
In 1888 devenea ataşat la Ministerul de Externe si pleca la Roma ca secretar II la legatie, unde va ramane pana in 1892. Anii petrecuti la Roma au fost cei mai fecunzi pentru scriitor. A scris poeme cu subiect italic, a tradus din Carducci, care ii devenise prieten, a conceput romanul Lume noua, lume veche, aparut in 1891. Tot atunci a inceput sa elaboreze cunoscutul ciclu al Comaneştenilor, a realizat studiul despre Leun Tolstoi. Era mutat la Atena in 1892, apoi la Bruxelles, a fost readus la Roma in 1894, unde a rămas până in 1906.
In 1894 a publicat primul roman al ciclului Comaneştenilor, Viata la tara in Convorbiri literare, in 1895 publica Tănase Scatiu, in 1897 apărea In razboi, dar si volumele de versuri Alte orizonturi (1894), Imnuri pagane (1897), Poezii noua (1899), volumul Novele romane (1895), romanul Îndreptări, apărut in foileton la revista Literatura si arta româna in 1902, Ceea ce nu se poate, in Convorbiri literare, roman ce incheie ciclul Comaneştenilor.
In 1906 era numit secretar general al Ministerului de Externe, in 1908 devenea membru al Academiei Romane si in 1909 era delegatul Romaniei in Comisiunea Europeana a Dunării si in Comisiunea mixta a Prutului, cu sediul la Galaţi, funcţie din care a demisionat in 1918.
In 1911 publica primul roman epistolar-filozofic din literatura romana, Lydda, in 1916 era ales preşedinte al Societăţii Scriitorilor din România, in 1918 era ales vicepresedinte al Academiei Române. S-a inscris in Liga poporului condusa de generalul Averescu, devenita Partidul poporului si in guvernul condus de acesta, in perioada 1920-1922 a fost ministru de Externe si preşedinte al Camerei Deputaţilor.
In 1919 publica volumul de poezii Pe Marea Neagră, lăsa neterminate memoriile si la 03 iunie 1922 a murit in timpul unei excursii la mânăstirea Agapia din judeţul Neamţ.
A fost căsătorit cu Henriette Allievi si a avut 2 copii.
Pe scurt despre Duiliu Zamfirescu:
Nume: Duiliu Zamfirescu
Ocupatia: scriitor, academician, diplomat, ministru
Pseudonim: Don Padil
Data nasterii: 30 octombrie 1858
Zodia: Scorpionn
Locul nasterii: Plăineşti (azi Dumbrăveni), judeţul Vrancea, România
Parinti: Lascar si Sultana Zamfirescu
Frati: Constantin Zamfirescu- inginer chimist
Nationalitate: Româna
Religia: ortodoxa
Starea civila: căsătorit
Sotia: Henriette Allievi
Copii: 2 fiice- Silvia si Carmen
Data si locul decesului: 03 iunie 1922, Agapia, judeţul Neamţ
Studii: Facultatea de Drept
De ce este faimos Duiliu Zamfirescu?
A scris celebrul ciclu al Comanestenilor, format din 6 romane: Viata la ţară, Tănase Scatiu, În război, Îndreptări, Anna, Ceea ce nu se poate, precum si nuvele, poezii.
De ce ne place Duiliu Zamfirescu?
A creat celebrul personaj Tănase Scatiu, a descris viaţa societăţii româneşti de la finele secolului al XIX-lea.
Duiliu Zamfirescu Liste
irrelevant
broken