Iuliu Hossu s-a nascut pe data de 30 ianuarie 1885 in comuna Milaşul Mare, judetul Bistriţa-Năsăud si s-a stins din viata pe 28 mai 1970, Bucureşti. El a fost episcop greco-catolic de Cluj-Gherla intre 1917 si 1948 şi în clandestinitate până în 1970.
Despre viata sa:
Primul cardinal român (1969-1970). Fiul preotului Ioan Hossu, îşi face studiile primare la Milaşul Mare, iar clasele V-VIII la Gimnaziul superior greco-catolic din Blaj. In 1904 îşi începe studiile teologice la Blaj, de unde este trimis în scurt timp la Colegiul De Propaganda Fide din Roma. In 1906 obţine doctoratul în filozofie, iar în 1910 doctoratul în teologie. In ultimul an de studii, la 27 martie 1910, este hirotonit preot.
Revenit în Ã
…£ară, a activat la Lugoj ca protocolist, arhivar, bibliotecar, profesor de teologie, vicar ÅŸi secretar episcopesc. In 1914, la izbucnirea Primului Război Mondial, este trimis pe front ca preot militar, în cadrul armatei austro-ungare. La 3 martie 1917a fost numit episcop în scaunul Episcopiei de Gherla, rămas vacant în urma morÅ£ii episcopului Vasile Hossu. Incă din timpul războiului devine un înflăcărat militant pentru unire, "un adevărat apostol al înfăptuirii unităţii naÅ£ionale". La 1 decembrie 1918, în cadrul Marii Adunări NaÅ£ionale de la Alba Iulia, a fost cel care a dat citire DeclaraÅ£iei de Unire. A fost membru al delegaÅ£iei ardelene - din care au mai făcut parte episcopul ortodox Miron Cristea, Alexandru Vaida-Voevod, Vasile GoldiÅŸ ÅŸi C. Brediceanu - care s-a deplasat la BucureÅŸti pentru a prezenta ÅŸi înmâna regelui Ferdinand I DeclaraÅ£ia de Unire a Transilvaniei cu patria-mamă România. Cu acest prilej a rostit un discurs în Parlamentul României în care a spus: "Dacă pentru strămoÅŸii noÅŸtri români toate drumurile duceau la Roma, pentru noi, românii ardeleni, toate drumurile duc la BucureÅŸti. Acesta este Sionul Neamului românesc".
In perioada interbelică s-a remarcat printr-o susţinută activitate pastorală, ajungând să fie considerat "episcopul vizitaţiilor canonice", ce au depăşit cifra de 1 500 în anul 1945. In calitate de senator de drept în Parlamentul României, episcopul Iuliu Hossu s-a pronunţat categoricc pentru apărarea integrităţii şi suveranităţii naţionale. De pe aceste pozitii condamnând politica revizionistă a unor state vecine, în decembrie 1932 declara în cadrul unei mari adunări populare organizate la Cluj: "Marea revizuire s-a făcut la 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia, când Dumnezeu, judecând ca un atotputernic, a şters nedreptăţile veacurilor şi a restabilit dreptatea imanentă. Biruinţa acestui neam a fost biruinţa lui Dumnezeu".
In anul 1924, Episcopia de Gherla a primit din partea Sfântului Scaun, cu titlu de donaţie, biserica franciscană "Schimbarea la Faţă" din Cluj, care a fost ridicată la rangul de catedrală. Reşedinţa diecezei a fost transferată la Cluj, numele instituţiei devenind Episcopia de Cluj-Gherla. In vechiul sediu episcopal din Gherla, episcopul Iuliu Hossu a aşezat Şcoala greco-catolică de institutori. Conştient de importanţa educaţiei, s-a preocupat constant de dezvoltarea învăţământului din cadrul eparhiei sale, unde a susţinut deschiderea a noi unităţi şcolare: şcolile de băieţi şi de fete din Gherla, Şcoala de menaj din Cluj, devenită Institutul Maica Domnului (1932), Şcoala primară Maica Domnului din Cluj (1935), Internatul diecezan de băieţi din Cluj (1940), Gimnaziul unic Maica Domnului din Jucul de Jos, judetul Cluj (1944), Liceul de băieţi Ioan Inochentie Micu-Klein din Cluj (1945), Liceul de fete din Cluj (1945), Internatul de fete din Cluj. In timpul ocupaţiei horthyste din 1940-1944 a rămas la post, devenind, aşa cum sublinia istoricul I.M. Bota, "căpetenia spirituală şi politică necontestată a tuturor românilor din Ardealul ocupat de horthyşti, apărând interesele naţiunii române asuprite, ajutând-o cu tot ce a putut, suferind alături de popor batjocura şi teroarea". Tot aici l-a aflat şi perioada de început a regimului comunist (1945-1948). Opozant ireconciliabil al revenirii credincioşilor greco-catolici la Biserica Ortodoxă, la 1 octombrie 1948 a emis un Decret de Excomunicare a celor 37 de preoţi greco-catolici întruniţi într-o adunare la Cluj pentru a decide ruperea de Biserica Romei.
La 28 octombrie 1948 a fost arestat împreună cu ceilalţi episcopi greco-catolici şi închis la vila patriarhală de la Dragoslavele (iarna 1948-1949). A refuzat categoric propunerile conducerii Bisericii Ortodoxe de a renunţa la credinţa greco-catolică în schimbul scaunului mitropolitan al Moldovei. Ca urmare, a fost transferat în lagărul de la mănăstirea Căldăruşani (1949-1950), iar de aici la închisoarea de la Sighetu-Marmaţiei, unde a fost supus unui regim de exterminare (1950-1955). De aici a fost dus la Curtea de Argeş (1955-1956), iar apoi readus la Căldăruşani, unde a rămas cu domiciliu forţat până la sfârşitul vieţii. Nu a încetat niciun moment lupta pentru drepturile Bisericii Greco-Catolice, adresând memorii guvernului şi lui Nicolae Ceauşescu.
La 28 aprilie 1969, papa Paul VI l-a consacrat cardinal in pectore, numire făcută publică abia la 5 martie 1973, după moartea sa. A încetat din viaţă în Spitalul Colentina din Bucureşti, ultimele sale cuvinte fiind: "Lupta mea s-a sfârşit, a voastră continuă".
A fost înmormântat în Cimitirul Bellu catolic. Intelectual de înaltă ţinută, este autorul unor cutremurătoare memorii. Elogiind lupta şi spiritul de sacrificiu al episcopului Hossu, cardinalul Marty spunea la Paris, la 17 octombrie 1973, că "forţa spiritului i-a dat puterea să nu se supună niciodată, să rămână om în picioare în chiar momentul când mâinile şi picioarele erau legate".
Iuliu Hossu Liste
irrelevant
broken