Gheorghe Doja / Gyorgy Dosza (nascut circa 1477, satul Dalnic, comuna Moacşa, judetul Covasna, sau comuna Ghindari, judetul Mureş - decedat 20 iulie 1514, Timişoara). Conducătorul războiului ţărănesc din Transilvania şi Ungaria din 1514.
Născut într-o familie de mici nobili secui, a participat la răscoala din 1506, atrăgându-şi caracterizarea de „tâlhar cunoscut în întreg regatul Transilvaniei". A obţinut iertarea în urma participării sale la luptele cu turcii. La 16 aprilie 1514, arhiepiscopul primat al Ungariei, Toma Bakocz, publica bula papei Leun X, care chema la o nouă cruciadă antiotomană. La 24 aprilie, la Buda, Doja era numit conducător al cruciadei. La chemarea sa s-au strâns in tabăra de pe
câmpul Rakos circa 40 000 de ţărani şi sărăcime orăşeneasca, dornici să scape de obligaţiile feudale. Alte mulţimi s-au concentrat in taberele de la Alba Regală, Kalocsa, Oradea sau în alte locuri din Transilvania. In tabere disputele dintre ţărani şi nobili degenerează inclusiv in ciocniri armate. Dorind să determine revenirea acasă a ţăranilor, la 23 mai 1514 Toma Bakocz dizolvă tabăra cruciată de la Buda, măsură ce a declansat rascoala.
Gheorghe Doja şi-a împărţit oastea în mai multe cete: una condusă de Ambrosiu Szaleresi a fost lăsată la Râkos pentru a supraveghea trupele nobiliare din Buda, altele conduse de preoţii Barabâs, Laurenţiu şi de Ştefan Silyanovici au fost trimise spre Nord şi spre Sud pentru a propaga răscoala. Cea mai mare parte a ostii ţărăneşti, condusă de Doja, de fratele său Grigore şi de diacul Balogh, s-a intreptat spre Tisa pentru a pătrunde în Transilvania. La Cegled, Doja face popas pentru a-şi organiza oastea şi a pregăti campania în Transilvania. În apropiere de Tisa forţele ţărăneşti se împart în trei grupări principale: una, condusă de Laurenţiu Meszaros, s-a îndreptat spre Crişana, Maramureş şi Nordul Transilvaniei, a obţinut victorii la Oradea, Chereşig, Săcueni şi a avansat spre Şimleu şi Zalău, unde, deşi înfrântă, a continuat luptele; o a doua, condusă de Grigore Doja, s-a îndreptat spre Sud, obţinând o victorie la Seghedin; a treia, comandată de Doja însuşi, a înaintat pe valea Crişului Alb, a facut un popas de organizare la Gyula şi a învins forţele nobiliare la Apateu, Nădlac şi Cenad.
In iunie 1514 au căzut în mâinile ţăranilor cetăţile Arad, Nădlac, Şiria, Zădăreni, Lipova şi Şoimoş. Concomitent, unele cete acţionau in regiunea minieră din Slovacia, în regiunea Heves-Eger, în Bereg şi Maramureş, unde la răscoală a aderat şi mica nobilime. Orăşenii din Turda, Cluj, Dej, Bistriţa, Sighişoara, lucrătorii de la ocnele de sare de la Turda, Ocna Dejului, Cojocna, cei de la minele de fier din Trascău, de la minele de aur şi argint din Munţii Apuseni şi Rodna au fraternizat cu răsculaţii. Nobilimea s-a grupat în jurul voievodului Transilvaniei Ioan Zapolya şi a juristului Ştefan Werboczi. Alte forţe nobiliare s-au concentrat sub comanda lui Ştefan Bathory la Timişoara, cetate pe care ţăranii au supus-o asediului.
Confruntarea decisivă între oastea răsculaţilor condusă de Doja şi forţele nobiliare a avut loc la 15 iulie 1514 sub zidurile cetăţii. Prinsă între forţele comandate de Ştefan Bâthory, cele comandate de Ioan Bornemisza, care zdrobiseră cetele ţărăneşti de la Buda, cele ale lui Ioan Zâpolya şi cele banaţene comandate de Petru Petrovici, oastea ţărănească a fost înfrântă. Doja şi colaboratorii săi căzuţi în captivitate au fost supuşi supliciului la 20 iul. 1514. Barbaria de care au dat dovadă nobilii i-a indignat pe contemporani. Umanistul Ioannes Sommerus consemna că "legenda barbară a lui Lycaon trebuie să amuţească, atunci când creştinii gătesc o asemenea masă. Am ajuns la o culme pe care nu o vom mai depăşi dacă dăm trupuri vii de mâncare unor oameni împotriva voinţei lor", făcând aluzie la faptul că bucăţi din trupul lui Doja au fost date tovarăşilor săi înfometaţi să le mănânce, dar aceştia au refuzat. Trupul lui Doja a fost sfârtecat în patru părţi expuse în fata cetăţilor Buda, Pesta, Alba Iulia şi Oradea, iar capul la Seghedin. Cetele conduse de diacul Balogh, in regiunea Muncaci, Ioan Secuiul, în secuime, Anton Hossu în Sud şi Laurenţiu Meszaros în Cluj, Bihor şi Sălaj, au continuat luptele până la sfârşitul anului 1514 sau în vara anului 1515, când Meszaros a fost înfrânt, prins şi ars pe rug la Cluj.
Gheorghe Doja Liste
irrelevant
broken