Ion Mihalache s-a nascut pe 18 februarie 1882 in Topoloveni, judetul Argeş si a decedat pe 5/6 martie 1963 la închisoarea Râmnicu Sărat. El a fost învăţător, publicist şi om politic; lider intre 5 decembrie 1918 si februarie 1925 şi preşedinte intre februarie 1925-10 octombrie 1926 al Partidului Ţărănesc; preşedinte al PNŢ in perioada 20 noiembrie 1933-23 noiembrie 1937.
Despre viata sa:
După absolvirea Åžcolii Normale de învăţători din Câmpulung-Muscel, profesează ca învăţător în satul natal. Este preocupat de situaÅ£ia categoriei profesionale din care face parte ÅŸi a ţărănimii din rândul căreia s-a ridicat. InfiinÅ£ează ÅŸi conduce gazete ţărăneÅŸti Å
Ÿi reviste pedagogice care, pe lângă revendicări profesionale, militau ÅŸi pentru implicarea lumii satelor în viaÅ£a politică. Participă la războiul pentru întregire (1916-1918) ÅŸi este decorat cu Ordinul Minai Viteazul pentru acte de bravură.
Acordarea votului universal la sfârşitul războiului face din ţărănime o categorie care, prin număr, putea înrâuri viaţa politică. La 5 decembrie 1918 înfiinţează Partidul Ţărănesc, cu scopul reprezentării intereselor ţăranilor în noul context social şi politic al României Mari. La primele alegeri pe baza votului universal (2-9 noiembrie 1919), PŢ obţine 10,7% din mandatele pentru Adunarea Deputaţilor şi 13% din cele de la Senat (locul patru). Ca urmare, participă la guvernul de concentrare naţională condus de Al. Vaida-Voevod, în care deţine funcţia de ministru al Agriculturii şi Domeniilor (16 decembrie 1919-12 martie 1920). Reuşeşte să promoveze o lege care îi va purta numele şi care prevedea împroprietărirea şcolilor săteşti cu o suprafaţă de teren pe care să se poată face practica agricolă (s-au acordat în total 100 ha teren arabil şi 25 ha de vie). In urma fuziunii PŢ cu Partidul Naţional Român (1926) condus de Iuliu Maniu, se formează PNŢ, unde este vicepreşedinte. Deputat de Argeş, apoi senator de drept în toate legislaturile perioadei interbelice. Deseori mergea îmbrăcat în straie ţărăneşti tradiţionale la şedinţele legislativului.
După cucerirea puterii de către PNŢ, în 1928, ocupă o serie de funcţii ministeriale în guvernele conduse de Iuliu Maniu şi Gheorghe Mironescu: ministru al Agriculturii şi Domeniilor (10 noiembrie 1928-6 iunie 1930; 7-12 iunie 1930; 13 iunie-9 octombrie 1930), ministru de Interne (10 octombrie 1930-4 aprilie 1931; 11 august 1932-8 ianuarie 1933). In urma retragerii lui I. Maniu de la conducerea PNŢ, preia preşedinţia partidului între 20 noiembrie 1933 şi 23 noiembrie 1937, perioadă în care face opoziţie guvernării liberale a lui Gheorghe Tătărescu. Işi transpune ideile doctrinare în programul partidului (aprilie 1935) de creare a "statului ţărănesc", întemeiat pe colaborarea tuturor claselor sociale în cadrul unei "democraţii rurale".
După instituirea regimului autoritar al lui Carol II, acceptă să fie consilier regal (17 aprilie 1940), dar demisionează (26 iunie 1940) atunci când se pune problema cedării Basarabiei. Participă ca voluntar la războiul împotriva URSS, fapt pentru care i se va retrage dreptul de a alege şi a fi ales la alegerile din 1946, fiind considerat de autorităţile comuniste "voluntar hitlerist şi provocator de război". Este arestat în urma înscenării de la Tămădău şi judecat alături de alţi lideri ai partidului, fiind condamnat (11 noiembrie 1947) la temniţă grea pe viaţă.
Işi sfârşeşte viaţa în închisoare după mulţi ani de suferinţe şi umilinţe. Prin convingerile, ideile şi acţiunile sale a fost un adevărat simbol al lumii ţărăneşti interbelice. Avea calităţile cu care era identificat prototipul ţăranului român în epocă: modestie, patriotism, cinste exemplară, credinţă faţă de monarhie. In concepţia sa, progresul ţării nu consta în industrializare, ci în agricultură. Milita pentru cooperative formate în mod voluntar de către ţărani, astfel încât să existe o organizare mai eficientă a muncii şi o mai bună valorificare a produselor. Şi-a pus ideile în practică chiar în satul natal, unde a organizat o cooperaţie cu bune rezultate în plan economic şi social.
In politică a rămas fidel liderului partidului, I. Maniu, pe care nu l-a părăşit, aşa cum au făcut mai toate celelalte figuri proeminente ale partidului. A rămas însă în umbra acestuia, nereuşind să devină o personalitate de prim rang. Autor al scrierilor: îmbunătăţirea soartei materiale a învăţătorilor (1911), Ce politică să facem? (1914), Noul regim agrar (1925), Scrisori către plugari (1930), Statul ţărănesc (1936), Zece ani de la fuziunea PNŢ (1936), Tineretul român şi naţionalismul constructiv (1937), Statul ţărănesc. Lămurirea Programului PNŢ (1944), Ce politică trebuie să facem (1995).
Nu exista site-uri adaugate inca pentru ion_mihalache. Daca esti un webmaster de site sau blog si ai o pagina interesanta pe care vrei sa o recomanzi, te invitam sa o adaugi aici pentru a fi inclusa.
Adauga intai link-ul catre famouswhy pe site-ul tau si apoi trimite spre aprobare.
Link-ul o sa fie verificat si validat de editorii site-ului in urmatoarele 48 de ore.
Ion Mihalache s-a nascut pe 18 februarie 1882 in Topoloveni, judetul Argeş si a decedat pe 5/6 martie 1963 la închisoarea Râmnicu Sărat. El a fost învăţător, publicist şi om politic; lider intre 5 decembrie 1918 si februarie 1925 şi preşedinte intre februarie 1925-10 octombrie 1926 al Partidului Ţărănesc; preşedinte al PNŢ in perioada 20 noiembrie 1933-23 noiembrie 1937. 
irrelevant
broken