Ioan C. Frimu s-a nascut intre 4 si 16 octombrie 1871 in satul Bârzeşti, comuna Ştefan cel Mare, judetul Vaslui si s-a stins din viata intre 6 si 19 februarie 1919 in închisoarea Văcăreşti, Bucureşti). El a fost muncitor tâmplar, publicist şi om politic socialist. S-a remarcat printr-o activitate publicistică intensă în presa muncitorească (ex. revista "România muncitoare" ), prezentându-şi opiniile politice şi sociale şi oferind propuneri pentru îmbunătăţirea reală a situaţiei muncitorimii şi ţărănimii.
Despre viata sa:
Pe plan politic, s-a numărat printre fondatorii Partidului Socialist Democrat Român (1893) şi reuşit să reunească sub conducerea sa toate asociaţiile şi organizatiile sindicale din România (1898). După destrămarea PSDMR
(1899) prin dezertarea "generoşilor" la PNL, rămâne consecvent în păreri, refuzând posibilitatea dispariţiei unei formaţiuni politice care apăra interesele categoriilor sociale nevoiaşe. Astfel, la 31 ianuarie 1910 a contribuit la înfiinţarea Partidului Social Democrat (PSD), din conducerea căruia a făcut parte. Participă la manifestaţia muncitorilor tipografi din Bucureşti (13 decembrie 1918), care solicitau îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, creşterea salariilor şi aprovizionarea cu bunuri de strictă necesitate.
Mişcarea este înăbuşită violent, fiind efectuate multe arestări în rândurile participanţilor. Conducătorii socialişti aflaţi în fruntea nemulţumiţilor au fost reţinuţi, anchetaţi şi trimişi în judecată. După un proces rapid şi fără prea multe dovezi, agitatorii au fost condamnaţi, iar ceilalţi eliberaţi. Fiind considerat instigator, a beneficiat de un regim de detenţie extrem de dur ce i-a grăbit moartea în închisoarea Văcăreşti (6/19 februarie 1919). Regimul comunist a evocat personalitatea sa, fiind considerat luptător pentru cauza muncitorească. De altfel, rămăşiţele sale au fost depuse în mausoleul nomenclaturii comuniste din Parcul Carol, iar mai multe străzi şi fabrici din ţară au purtat numele său.
In 1991 mausoleul a fost dezafectat, iar osemintele sale au fost strămutate în cimitirul Sf. Vineri din Bucureşti.