Ioan Flueras s-a nascut pe data de 2 noiembrie 1882 in satul Chereluş, comuna Şicula, judetul Arad si s-a stins din viata la data de 7 iunie 1953 in închisoarea Gherla, el a fost om politic socialist. De meserie rotar, s-a înscris în PSD din Austro-Ungaria (1903), susţinând drepturile muncitorilor.
Despre viata sa:
Membru în Consiliul Naţional Român şi unul dintre liderii Marii Adunări de la Alba Iulia (1 decembrie 1918), inclus în Consiliul Dirigent. Face parte din delegaţia deplasată la Moscova pentru formalităţile de aderare la Internaţionala Socialistă (1920), însă prezenţa sa îi deranjează pe bolşevici (este exclus de la discuţii) întrucât a sprijinit actul de unire a Transilvaniei cu România.
In 1921 este ales preşedinte al Confederaţi
ei Generale a Muncii. Deputat în urma alegerilor legislative din 1920 şi 1931. Este exclus din PSD în 1943, fiind acuzat de apropiere faţă de Carol II (semnează apelul de înfiinţare a FRN) şi Ion t Antonescu.
Arestat în vara anului 1945 şi condamnat la 3 luni închisoare, a fost eliberat cu întârziere. La începutul anului 1946 pune bazele Partidului Socialist Democrat Român, având ca obiective promovarea regimului democratic, refuzul clar de conlucrare cu PCR şi înfăptuirea vechiului program al PSD (1927); partidul a avut o existenţă de scurtă durată, fiind desfiinţat la 21 septembrie 1946. După dizolvarea dispusă de guvernul Groza, liderii formaţiunii (Ioan Flueras, Gh. Grigorovici, I. Mirescu) sunt arestaţi sub acuzaţia de colaborare cu regimuri "fasciste" sau "profasciste". In procesul verbal încheiat cu ocazia cercetărilor (3 octombrie 1950) era învinuit de "cunoaştere a activităţii criminale desfăşurată peste hotare de banda de trădători (personalităţi politice româneşti din exil) care pregăteau la porunca clicilor imperialiste americane şi engleze răsturnarea prin violenţă a regimului de democraţie populară din ţara noastră".
Prin sentinţa din 16 ianuarie 1952 a Tribunalului Militar Bucureşti, este condamnat la 15 ani temniţă grea şi plata sumei de 5 000 lei, cheltuieli de judecată, pentru săvârşirea infracţiunilor de "înaltă trădare, surparea ordinii constituţionale şi răzvrătire". A murit în cele mai groaznice chinuri la Gherla (1953) în urma tratamentului de "şoc" aplicat de torţionarii Juberian şi Ludovic Rek.