Ioan Bob (nascut 25 noiembrie 1739, satul Orman, comuna Iclod, judetul Cluj - decedat 2 octombrie 1830, Blaj, judetul Alba). Episcop greco-catolic (1782-1830).
Descendent al unei familii cu origini nobiliare, este fiul lui Andrei Bob de Copalnic-Manăştur şi al Candidei Timandi, fiica vicarului episcopal Ştefan Timandi, din Juc. A făcut studiile primare în Orman, Ocna Dejului, Jula şi Ciumăfaia, la scoala reformată. La 10-11 ani începe studiile la şcolile iezuite din Cluj, în timpul gimnaziului fiind alumn al Seminarului teologic Sf. Iosif. In 1764 intră ca novice la mănăstirea din Blaj, fără a se călugări însă. Intre 1765 şi 1769 este econom (administrator) al mănăstirii iezuiţilor din Odorhei. Administrator al
mănăstirii din Blaj (1769-1773).
Intre 1773 şi 1777 studiază teologia la Tyrnavia. Revenit la Blaj, în decembrie 1777 este hirotonit diacon, iar în primăvara anului 1778, preot. Secretar la Cancelaria episcopală (1777-1778), protopop la Daia (iulie 1778-martie 1779), protopop la Târgu-Mureş (martie 1779-iunie 1782). In august 1782 a candidat la scaunul episcopal. Deşi s-a situat doar al treilea, în octombrie 1782, împăratul Iosif II l-a numit episcop, iar papa l-a confirmat în decembrie 1783.
Intre iulie 1783 şi aprilie 1784 s-a aflat la Viena, unde a primit dispoziţia de a reduce numărul parohiilor. In iunie 1784 a fost ales episcop la Blaj, la 2 iunie a depus jurământul de fidelitate la Sibiu, iar la 11 iulie a fost instalat solemn în scaun.
Pe timpul păstoririi sale s-a preocupat îndeosebi de organizarea Bisericii Unite. In anii 1785, 1786 şi 1787 a executat cu servilism cererea Vienei de a reduce numărul parohiilor româneşti. A înfiinţat Capitlul episcopal şi a organizat vicariatele Făgăraşului, Haţegului şi Rodnei (Năsăudului) şi a construit biserici la Cluj, Târgu-Mureş, Mediaş, Sebeşul Săsesc şi Reghin şi a înfiinţat două fundaţii, una pentru ajutorarea studenţilor, cealaltă pentru Capitlu şi pentru cler. Reorganizează învăţământul confesional sătesc, pe baza legilor Ratio educationis (1777) şi Norma Regia (Sibiu, 1781), numind în fruntea sa ca director naţional pe Gheorghe Şincai, sub mandatul căruia numărul şcolilor a crescut la 380. Reorganizează Gimnaziul din Blaj la cinci clase (Principia, Grammatica, sintaxis, Rethorica şi Poe şis) şi ridică şcolile primare orăşeneşti din Blaj, Orlat şi Năsăud la rangul de şcoli normale (4 clase). Pentru uzul elevilor, Tipografia Seminarului din Blaj publică numeroase manuale. De pe poziţii moderate şi loialiste, Bob s-a implicat şi în lupta naţională.
In 1784 a acţionat, la cererea Vienei, pentru pacificarea ţăranilor răsculaţi, fără a-i denunţa însă autorităţilor pe răzvrătiţi, iar în 1791, de pe poziţii moderate, a susţinuta Dieta de la Cluj memoriul naţiunii române Supplex Libellus Valachorum.
Tendinţele sale autoritariste l-au adus în conflict cu principalii intelectuali ai epocii, Gheorghe Şincai, Samuil Micu, Petru Maior, Ioan Para ş.a. Pentru serviciile aduse Imperiului Habsburgic, împăratul Francisc I l-a numit consilier intim (1803), i-a acordat Ordinul Leupold în grad de comandor (1808) şi titlu! de „Excelenţă" (1809).
A încetat din viaţă la 91 de ani. Autor al lucrărilor: Teologia dogmatică după Tournely (1801), Cartea de învăţături creştinezi pentru deşertăciunea lumei (1805), Forma clerului şi a păstorului bm (1809), Dicţionar românesc, latinesc şi unguresc în două tomuri (1823).
Ioan Bob Liste