(1590 - 1647)
"In ultimă analiză, toată mierea cronicii lui Ureche se reduce la cuvânt, la acel dar fonetic de a sugera faptele prin foşnitura şi aroma graiului. La drept vorbind nici nu trebuie să vorbim de Ureche, ci de limba literară de dialect moldav, care apare dintr-o dată. In locul retoricei comparaţii mişună metafora bine pitită."
G. Călinescu
Este fiu de mare boier, de la care moşteneşte înclinaţii spre cultură şi politică. Din 1611 urmează cursurile unei şcoli din Polonia, unde îşi însuşeşte disciplinele umaniste: istoria, geografia, limbile clasice, întors în ţară, ocupă treptat diferite funcţii: logofăt, mare spătar, mare vornic al Ţării-de-Jos. Este autoru
l Letopiseţului Ţării Moldovei, cea mai veche cronică în limba română, redactată în anii 1642-l647. Tra tează istoria Moldovei între 1359-l594. S-a păstrat în copii cu inter polari aparţinând lui Simeon Dascălul, Misail Călugărul, Axinte Uricariul.
In cronica lui Ureche sunt cuprinse trăsăturile caracteristice, de început, ale umanismului românesc Letopiseţul urmăreşte istoria unei ţări: succesiunea domnilor, destinele, gloria şi vicisitudinile prin care a trecut un popor, "începătura şi adaosul, mai apoi şi scăderea". Scrierea alătură gândirea feudală a patriotului cu elemente moderne incipiente: unitatea de gândire, de neam şi de limbă a locuitorilor celor trei provincii româneşti.
Ureche nu compilează date şi texte ci, "cetind cărţile şi izvoadele, şi ale noastre şi cele striine, au aflat cap şi începătură moşilor"; impune un punct de vedere original şi patriotic. Meditând marele vornic asupr' orânduirii lumii, afirmă că "nimica să nu fie stătătoriu, ci toate de răsipă şi trecătoare", iar referindu-se la valorile materiale şi spirituale ale patriei că "nu avem nimica pre lume fără numai lucruri bune": cetăţile ţării, paza moşiei şi voinţa de "adăogire" a ţării, dorinţa de aşezare a Moldovei, râvna cronicarilor, care "leatul păziia şi nişte lucruri mari ca acestea socotiia să nu rămâie ceva neînsemnat, pentru ca să nu zică vecinii lor că au fost adormiţi şi neînvăţaţi" şi, mai ales, speranţa izvorâtă din fiecare cuvânt al cronicii "ca să să dezbăra de supt mâna turcului".
Umaniştii europeni au subliniat, în repetate rânduri, asemănarea dintre limba română şi limba latină sau i.aliană. Au arătat că în limba noastră sunt şi elemente slave, dar nu au dat exemple concrete. Ureche susţine această idee cu material lingvistic, face corelaţii lexicale, dar, mai ales, întregeşte imaginea limbii române arătând că ea este moştenitoarea unui fond latin bogat, la care s-au adăugat cuvinte nu numai de la slavi, ci şi din alte limbi: greacă, polonă, turcă, sârbă etc. Astfel Ureche, pentru prima dată în cultura română, exprimă o idee justă asupra lexicului limbii noastre, confirmată de cercetările moderne şi ne sesizată de umaniştii străini.
Ureche este înzestrat nu numai cu darul de povestitor, ci şi cu talent. El este întemeietorul portretisticii în literatura noastră veche Selectează figurile domnitorilor sau ale boierilor, le ierarhizează, le dă contur propriu, punând alături de trăsăturile fizice şi anecdote -însuşiri de caracter definitorii.
Galeria de imagini-portrete de domnitori din cronica lui dovedeşte o varietate apreciabilă, concizie, preci-ziune de nuanţe, artă concentrată. Efigia lui Ştefan cel Mare, modelul clasic, este realizată din linii simple, dovedind incontestabila artă de portretist. Glorificând eroul care a dat Moldovei stabilitate şi independenţă, Ureche concepe povestirea din câteva momente: împrejurarea morţii domnitorului, portretul Iui, sentimentele poporului ia moartea lui Ştefan, intrarea lui în legendă, aprecieri asupra vremii şi o scurtă' însemnare istoriografică.
Om de largă cultură la vremea lui, Grigore Ureche, pornind de ia limba populară, inaugurează în scrisul său limba creaţiei literare plină de naturaleţe şi savoare. Faptele scoase din izvoare bine asimilate au prins viaţă în scris. Ureche nu apelează la stilul ştiinţific, cum ar fi cerut materialul istoric tratat, ci la stilul literar, împăcând cerinţele istorice cu cele literare.
Grigore Ureche Liste
irrelevant
broken