Pantelimon Halippa s-a nascut pe data de 1 august 1883 in Cubolta, judetul Soroca, Basarabia si s-a stins din viata pe 30 aprilie 1979 la Bucureşti. El a fost publicist şi om politic, militant pentru înfăptuirea unirii Basarabiei cu România.
Despre viata sa:
Studiază la şcoala spirituală de la Edineţ, Seminarul teologic din Chişinău (absolvit în 1904) şi Facultatea de Ştiinţe Naturale a Universităţii din Dorpat (azi Tartu, Estonia) (1904-1905), pe care nu o termină din cauza izbucnirii revoluţiei în Rusia.
Se întoarce la ChiÅŸinău ÅŸi contribuie la apariÅ£ia ziarului "Basarabia" (1906), primul ziar românesc editat între Prut ÅŸi Nistru. Pentru publicarea poeziei DeÅŸteaptă-te, române! Ã
ƒÂ®n acest ziar este urmărit de autorităţile ruse ÅŸi se refugiază în România, unde urmează cursurile Facultăţii de Litere a Universităţii din IaÅŸi (1908-1912).
Revenit la Chişinău, conduce ziarul "Cuvânt moldovenesc" (1913). Se implică în susţinerea unirii Basarabiei cu România, încă de la formarea Partidului Naţional Moldovenesc (aprilie 1917) este ales secretar general. Participă la Congresul Soldaţilor Moldoveni (octombrie 1917), unde afirmă în discursul său că "veacuri întregi noi am umblat rătăciţi unul de altul, de veacuri întregi pe noi ne întind şi ne dezbină vrăjmaşii, de veacuri întregi pământul nostru strămoşesc geme sub jugul străin şi iată acum, după atâtea răzleţiri, după atâţia ani de jale şi suferinţe, ne-am strâns fraţii grămăjoară". A făcut parte din biroul care a organizat Sfatul Ţării (adunarea reprezentativă care a proclamat unirea Basarabiei cu România, 27 martie 1918), fiind ales deputat, apoi preşedinte al acestui for în a doua sa sesiune (noiembrie-decembrie 1918). A avut ocazia de a participa la marile momente ale Unirii, fiind prezent la Cernăuţi la Congresul General al Bucovinei (15 noviembrie 1918) şi la Alba Iulia (1 decembrie 1918). Preşedinte al Partidului Ţărănesc din Basarabia (1918-1921), care fuzionează cu Partidul Ţărănesc (iulie 1921) condus de Ion Mihalache.
Ca recunoaştere a meritelor sale, a primit funcţii de ministru în mai multe guverne: ministru de Stat (5-l2 decembrie 1919) şi al Basarabiei (12 dec 1919-13 martie 1920); ministru de Stat şi ad-int. la Lucrări Publice (6-22 iunie 1927 şi 16 noiembrie 1928-7 iunie 1930); ministru al Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor (7-13 iunie 1930); ministru de Stat şi ad-int. la Muncă, Sănătate şi Ocrotiri Sociale (13 iun.-10 octombrie 1930); ministru de Stat (10 octombrie 1930-l8 aprilie 1931; 6 iun.-11 august 1932; 20 octombrie 1932-16 noiembrie 1933). Deputat şi senator în Parlamentul României (1918-1934).
După Unire continuă să manifeste un deosebit interes pentru problemele Basarabiei: editează revista "Viaţa Basarabiei" şi ziarul cotidian cu acelaşi nume (1932); întemeiază Universitatea Populară din Chişinău (1917), Conservatorul Moldovenesc, Societatea Scriitorilor şi Publiciştilor Basarabeni, Societatea de Editură şi Librărie Luceafărul, din Chişinău (1940). După război, în noul context politic creat de venirea comuniştilor la putere, este arestat (5/6 mai 1950) şi închis la Sighet până în 1952, când este predat URSS, unde este condamnat la 25 de ani de muncă silnică. Returnat guvernului român (1955), este închis la Aiud până în 1957. Ca o încununare a activităţii sale în domeniul publicisticii şi literaturii a fost ales membru corespondent al Academiei Române (1918), fiind exclus din "noua" Academie a RSR în 1948 (repus în drepturi la 2 februarie 1990).
A publicat: Pilde şi poveţe, întâia carte moldovenească de citire (1908), Scurtă schiţă istorică asupra Basarabiei până la alipirea ei de Rusia (1914), Flori de pârloagă (1921), O cuvântare (1924), Testament pentru urmaşi (1991, împreună cu Moraru Anatolie). A demonstrat tenacitate în lupta politică dificilă din Basarabia, devenind un simbol al unirii acestei provincii cu România.
Pantelimon Halippa Liste
irrelevant
broken