Iancu Jianu s-a nascut in anul 1787 in Caracal si a decedat pe 14 decembrie 1842. El a fost haiduc vestit din Oltenia. Fiul paharnicului Costache Jianu, ispravnic al judeţului Romanaţi în vremea domniei lui Alexandru Ipşilanti.
Despre viata sa:
Işi începe haiducia între 1810 şi 1812, după unele surse pentru a se sustrage urmărilor legale în urma omorârii unui zapciu. Este singurul haiduc cunoscut care a fost iniţial un om bogat. Dintr-un document din 25 septembrie 1815 reiese că avea părţi de moşie la Fălcoiu, Zvorsca şi Leu, familii de ţigani şi o moară la Caracal.
Intre 1810-1812 şi în 1823, în fruntea unei cete de circa 20-25 de oameni, pradă în judeţele Romanaţi şi Dolj. Devine f
aimos încă din timpul vieţii pentru priceperea la călărie şi în mânuirea armelor de foc. Era energic şi îndrăzneţ. A reuşit să evadeze din ocna Telega şi, urmărit de poteră, a scăpat ca prin minune din multe situaţii dificile. Familia sa influentă i-a obţinut eliberarea de mai multe ori. Avea un aspect mai degrabă urât, fiind scund, vânjos şi cu faţa ciupită de vărsat. Descrierile contemporanilor nu seamănă deloc cu ceea ce ulterior a devenit un portret idealizat.
Prins în 1815, este eliberat de vodă Caragea în 1817, familia sa plătind mari sume de bani. Ia din nou calea codrului, dar este prins după câteva luni şi condamnat la moarte prin spânzurătoare. De această dată este salvat printr-un obicei al pământului, potrivit căruia dacă un condamnat la moarte era cerut în căsătorie de o fată şi acesta accepta s-o ia de soţie, era iertat.
Salvarea lui Jianu vine de la Sultana Gălăşescu, o tânără din suita domniţei Ralu (fiica lui vodă Caragea), care, potrivit surselor contemporane, era "frumoasă ca muma pădurii". In timpul evenimentelor din 1821 îşi cheamă din nou ceata şi se înrolează sub steagul lui Tudor Vladimirescu, care avea mare nevoie de oameni pricepuţi în mânuirea armelor. Numit căpitan de panduri, este trimis în misiune (aprilie 1821) la paşa de Silistra, Mehmed Selim, împreună cu stolnicul Borânescu, pentru a-l convinge că Tudor nu urmăreşte răsturnarea stăpânirii turceşti. Cei doi sunt arestaţi şi vor fi eliberaţi abia în august 1821, după reprimarea mişcării eteriste.
In 1823 este din nou arestat, pentru că se afla "în fruntea unei bande formidabile". Ca să fie potolit este numit cârcserdar, comandant al poterilor din Oltenia. După 1823 renunţă la haiducie. In 1837 era subcârmuitor al plăşii Olteţului. In ultimii ani de viaţă are o existenţă liniştită, administrându-şi "cu multă pricepere" moşiile. Este una dintre personalităţile idealizate ale istoriei noastre. Transformat în erou de legendă de poveştile şi baladele populare încă din timpul vieţii, a devenit, în perioada comunistă, unul dintre simbolurile ilustrative ale "luptei de clasă".
Mitizat prin prisma acestui şablon, legendele populare create în jurul acestui personaj (care avea în centru nu aspecte sociale, ci faima sa de tâlhar) au suferit o încărcare ideologică. Devenit personaj de film şi chiar de balet, nu mai are nicio legătură cu personajul real, care era de o deosebită rapacitate şi fără scrupule (conform raportului consulului prusac la Bucureşti, pentru a fi iertat şi a primi caftan, "a făcut să fie spânzuraţi, printr-o judecată sumară, mulţi dintre foştii săi tovarăşi: şi în acest fel, din tâlharul care fusese, a devenit boier").
Iancu Jianu Liste
irrelevant
broken