Iancu Flondor s-a nascut pe data de 3/15 august 1865 in Storojineţ, Bucovina, atunci Imperiul Habsburgic, azi Ucraina si a decedat pe 19 octombrie 1924, Storojineţ. El a fost om politic, luptător pentru drepturile românilor din Bucovina.
Despre viata sa:
Născut într-o familie de mari boieri din Ţara de Sus a Moldovei, nepot de frate al marelui român Eudoxiu Hurmuzaki. A urmat cursurile Liceului german din Cernăuţi, absolvind în 1884, apoi s-a înscris la Facultatea de Ştiinţe Juridice a Universităţii din Viena, reuşind să obţină doctoratul în drept (1894). S-a implicat de timpuriu în mişcarea naţională din Bucovina, devenind unul, dintre liderii acesteia. A făcut parte din grupul celor care au format
un partid naţional, sub paravanul societăţii politice Concordia (martie 1892), iar mai târziu (august 1898) a devenit vicepreşedinte al grupării politice care şi-a luat denumirea de Partidul Naţional Român. Ca urmare a activităţii sale a fost ales cu unanimitate de voturi deputat în Dieta Bucovinei (1898-1904), în cadrul căreia a devenit vicepreşedinte al Clubului Român, militând pentru utilizarea limbii române în provincie. Intră în conflict cu "bătrânii" partidului şi demisionează din conducerea ziarului "Patria" al PNR.
In august 1900 ia parte la formarea Partidului Poporal Naţional, fiind ales preşedinte al Comitetului Central, devenind preşedinte al partidului (1901-l904). Demisionează de la conducerea PPN pentru că nu reuşeşte să-şi impună proiectele politice, dar revine în viaţa politică (octombrie 1908), fiind ales preşedinte al unui nou partid Partidul Creştin Social Român din Bucovina, care îşi schimbă denumirea în Partidul Român (ianuarie 1909). Renunţă la funcţia de preşedinte al PR (noiembrie 1910) ca rezultat al neînţelegerilor cu alţi lideri politici. Revine în prim-plan după Primul Război Mondial, având un rol fundamental la realizarea unirii Bucovinei cu România. Preşedinte al Consiliului Naţional Român, apoi preşedinte al Congresului General al Bucovinei, adunare reprezentativă care a decis unirea cu România (15/28 noiembrie 1918). Ministru fără portofoliu însărcinat cu guvernarea Bucovinei în cadrul guvernului Ion I.C. Brătianu (18 decembrie 1918), funcţie din care s-a retras (15 aprilie 1919), nemulţumit de practicile politice ale colegilor de guvern.
S-a stins din viaţă în castelul său de la Storojineţ, fiind înmormântat în cripta familiei din aceeaşi localitate, iar statul român i-a organizat funeralii naţionale, recunoscându-i astfel meritele. Nicolae Iorga i-a surprins foarte bine calităţile: "A ştiut să-şi guverneze noul ţinut eliberat, cu prestigiu şi autoritate. Cei cari l-au răsturnat o vor recunoaşte azi, alături de aceia cari s-au folosit apoi de dânsul în tristele noastre discordii de după război. Nu însă în mijlocul lor va rămâne amintirea lui, ci în mijlocul luptei pe care a dus-o sincer şi cavaleresc şi în mijlocul biruinţei pe care a meritat s-o reprezinte".
Iancu Flondor Liste
irrelevant
broken