Gheorghe Bibescu (nascut 26 aprilie 1802, Târgu-Jiu sau 1804, Craiova - decedat 1 iunie 1873, Paris). Domn al Ţării Româneşti (20 decembrie 1842/1 ianuarie 1843—13/15 iuie. 1848); singurul domn ales conform regulilor instituite prin Regulamentul Organic.
Provine dintr-o mare familie de boieri, fiind fiul marelui vornic Dimitrie Bibescu, cel care a acordat o atenÅ£ie deosebită educaÅ£iei sale, Primele studii le realizează la BucureÅŸti, apoi la Paris, unde, timp de 7 ani (1817-2184), a urmat dreptul, obÅ£inând titlul de doctor. După întoarcerea in Å£ară a fost deputat de Dolj (1831) ÅŸi a ocupat mai multe funcÅ£ii în administraÅ£ia statului: Pavel Kiseleff îi încredinÅ£ează postul de director la Departamentul DreptÄ
ţii, apoi se mută la Ministerul Afacerilor Străine, unde ramâne până la urcarea pe tron a lui Alexandru Ghica (1834).
Pleacă la Paris şi Viena, întorcându-se în 1842 pentru a face o opoziţie dură domnului Alexandru Ghica. A fost ales domn de Adunarea Obştească, avându-l contracandidat pe fratele său, Barbu Ştirbei. Domnia s-a desfăşurat sub presiunile Rusiei, fapt ce l-a adus în conflict cu Adunarea Obştească, motivul fiind respingerea de către Adunare a proiectului de concesionare a minelor rusului Trandafilov Reacţionează dizolvând Adunarea şi guvernează fără aceasta o anumit perioadă (martie 1844-decembrie 1846). Pe plan intern este interesat de luarea unor măsuri în diferite domenii: respectarea legii în stabilirea obligaţiilor ţăranilor faţă de proprietari; dezrobirea ţiganilor (1847), organizarea sistemului judiciar, creşterea numărului de şcoli săteşti, înfiinţarea Şcolii ostăşeşti de la Dudeşti (1838) şi a celei din Dealul Spirii (1839), a Şcolii ostăşeşti pentru învăţământul superior (1847), construirea de poduri şi şosele. Un gest demn de apreciat este graţierea complotiştilor din 1840 (februarie 1843), printre ei aflându-se şi Nicolae Bălcescu.
In politica externă este mai obedient faţă de presiunile Rusiei, respectând şi suveranitatea otomană. In timpul Revoluţiei de la 1848, sub presiunea populaţiei, este nevoit să accepte programul Proclamaţiei de la Islaz şi numirea guvernului provizoriu (11/23 iunie 1848); în faţa cerinţelor Rusiei abdică (13/25 iunie 1848) şi se retrage în Transilvania, stabilindu-se apoi la Paris. Dintre membrii familiei sale se distinge fratele său Barbu Ştirbei, domn al Ţării Româneşti (1849-1856).
Autor al lucrărilor: Paul Kiseleffou Ies Principautes de Valachie et Moldavie en 1841 (Paris, 1841), şituaţia Munteniei sub administraţia Principelui Ghica (Bruxelles, 1842), Les Principautes roumaines devant l 'Europe (Paris, 1856).
Nicolae Iorga îl caracteriza astfel: „Bibescu era un om încă tânăr, foarte bine crescut de tatăl său, un bogat boier oltean; el studiase un număr de ani la Paris, întorcându-se cu titlul de doctor în drept; era un suflet nobil, cu aplecări poetice, cu bunăvoinţa de a face fericirea ţării sale. Fireşte însă că şi acţiunea lui, ca şi a lui Mihai Sturza, era mărgenită de şituaţia pe care tratatele o creau Principatelor: atârnarea mai slabă faţă de Poartă şi protectoratul apăsător din partea Rusiei [...]".
Gheorghe Bibescu Liste
irrelevant
broken