Cezar Bolliac (nasol 25 martie 1813, Bucuresti - decedat 25 februarie 1881, Bucuresti). Poet, publicist, traducator, folclorist, arhivist, arheolog, om politic. Fiul greco-italianului Anton Bogliako ÅŸi al grecoaicei Zinca Kalamogdartis, este crescut ÅŸi educat de cel de-al doilea sot al mamei sale, stolnicul Petrache Pretz.
Dobândeste primele cunostinte acasa, având ca profesor pe grecul Neofit Duca. Dupa o scurta tentativa de cariera militara îşi continua studiile la Scoala centrala din Bucuresti a lui Wallenstein (1831), apoi la Colegiul St. Sava (1832). Editeaza şi conduce mai multe publicatii: „Curiosul" (1836), „Popolul suveran" (1848), „Espatriatul" (1849), „Buciumul" (1862), „Trompeta Carpatilor" (din 1865).
Colaboreaza ÅŸi
la „Convorbiri literare", „Curierul românesc", „Foaie pentru minte, inima şi literatura", „Steaua Dunarii", „Vestitorul românesc" s.a. Articolele sale marcheaza geneza publicisticii politice românesti moderne. Director general al Arhivelor Statului (1864-1866), de mai multe ori deputat (prima data în 1864, din 1869 reales an de an), membru al Societatii Geografice Române, membru de onoare al mai multor societati franceze: Societe de geographie comparee, Societe francaise de numismatique et archeologie; detine functia de inspector al muzeelor, continuându- şi excursiile şi cercetările arheologice, din 1869 devenind presedintele Comitetului Arheologic din Bucuresti. Spiritul dacismului, pe care îl promoveaza înaintea lui B.P. Hasdeu, este aspru combatut de Al. Odobescu în Fumuri arheologice scornite din lulele preistorice de un om care nu fumeaza (1873). Alte domenii care îl preocupa sunt literatura, teoria şi critica literara, folcloristica (pe care o trateaza ca estetician, moralist, istoric şi poet). Se implica în pregatirea Revolutiei de la 1848, facând parte (1835) din Societatea filarmonica, recomandat de profesorul sau de la Sf. Sava, Ion Heliade Radulescu, şi din societatea secreta Fratia (constituita în anul 1843).
Activitatea politica îl aduce în conflict cu autoritatile de la Bucuresti care îl ancheteaza cu ocazia conspiratiei din 1840, la care participa şi el, dispunând arestarea (exilarea) sa la schitul de la Poiana Marului. In timpul Revolutiei participa la mai toate actiunile importante, incita populatia Capitalei sa iasa pe strazi şi sa sprijine „Constitutiunea" (Proclamatia de la Islaz) în fata domnului Gheorghe Bibescu; este numit secretar al guvernului provizoriu, apoi vornic al Capitalei.
Militeaza, prin ziarul creat de el la Brasov, „Espatriatul" (1849), pentru unirea tuturor românilor prin revolutie. Dupa înfrângerea Revolutiei fuge în Transilvania, unde sta pâna în 1850, când se refugiaza la Paris. Revenind în Ţara la mijlocul anului 1857, devine director al „Monitorului Adunarii Ad-hoc", unde sustine Unirea şi, în timpul pregatirilor electorale, opteaza pentru dubla alegere a lui A.I. Cuza.
In 1867, deputat fiind, îşi asuma un important rol în pregatirea reformei monetare, relevând în toate discursurile sale rolul baterii monedei în întarirea suveranitatii nationale.
Cezar Bolliac Liste
irrelevant
broken