Burebista (secolul I î.Hr.). Intemeietorul primului stat dac, rege al daco-getilor (82-44 î.Hr.), „cel dintâi şi cel mai mare dintre regii din Tracia". Informatii despre activitatea sa sunt consemnate în izvoare literare (Geographia lui Strabon, Getica lui lordanes), epigrafice (Decretul în cinstea lui Acornion de la Dionysopolis) şi arheologice. Dar, parcimonia acestora lasa fara un raspuns categoric mai multe întrebari.
Data nasterii lui Burebista nu este cunoscuta şi nu se stie nici anul în care reuseste sa aduca sub autoritatea sa triburile şi uniunile de triburi ale geto-dacilor din spatiul nord-dunarean. Este insa plauzibila ipoteza ca întâlnirea lui Burebista cu marele preot Deceneu, cu ajutorul caruia înfaptuieste unirea politica,
are loc pe când la Roma lua puterea Sylla, adica în 82 î.Hr.; nu se poate preciza daca în acel an urcase pe tron sau domnea mai dinainte. Stadiul actual al cercetarilor nu poate da un raspuns sigur nici la întrebarea privind originea lui Burebista: daca era get din tinuturile Dunarii de Jos, sau dac, din regiunea muntoasa, din Sud-Vestul Transilvaniei, unde era Sarmizegetusa Regia. Pentru originea getica pledeaza Strabon, pentru care Burebista era „barbat get". In schimb, faptul ca primele actiuni militare ale lui Burebista s-au îndreptat spre Vest, spre teritoriile celtilor, sau ca resedinta uniunii de triburi de unde a pornit actiunea de unificare se afla la Costesti-„Cetatuie", în muntii Orastiei, ar putea explica originea dacica a regelui.
Burebista a unificat aceste triburi geto-dace macinate de confruntările dintre ele pentru suprematie, dar modalitatea ne ramâne necunoscuta. Se poate presupune ca autoritatea sa a fost acceptata de bunavoie sau, în cazul în care capeteniile militare i s-au împotrivit, a fost impusa cu forta armelor. Despre politica interna a regelui, informatiile sunt iara şi lacunare. Strabon vorbea despre înaltarea neamului sau „prin exercitii, sobrietate şi ascultare de porunci", actiune desfasurata alaturi de marele preot Deceneu, pe care „l-a înzestrat cu o putere aproape regeasca". Ascultarea de porunci însemna evident supunerea fata de rege a tinuturilor Daciei unificate şi o însanatosire a moravurilor. Cu ajutorul lui Deceneu a reuşit sa impuna anumite reforme, chiar pe plan religios, şi astfel şi-a fundamentat autoritatea care nu putea fi lipsita de o legitimare divina.
In privinta stapânirii lui Burebista, parerile exprimate în istoriografie difera, de la sustinerea existentei unei vaste uniuni de triburi la existenta unui stat începator, care ar fi urmat calea statelor elenistice barbare, ce avea sa evolueze într-o forma asemanatoare monarhiilor orientale. Informatiile oferite de izvoare demonstreaza ca aceasta formatiune politica avea trasaturile definitorii ale unui stat, fiind cea mai mare putere politica din Europa situata în afara granitelor Imperiului Roman. Cât a durat consolidarea unificarii daco-getilor nu se poate preciza, dar curând Burebista era atât de puternic încât a început o vasta actiune pe plan extern, bazata, cum afirma Strabon, pe o armata de 200 000 de oameni, cifra mult exagerata, dar semnificativa pentru ilustrarea puterii militare a regelui.
In jurul anului 60 î.Hr., Burebista a întreprins o mare campanie la Dunarea de Mijloc, împotriva celtilor din Nord-Vestul Daciei, a boiilor conduşi de Critasiros, pe care i-a nimicit, teritoriul fiind prefacut in „pustiu". Apoi a trecut la sud de Dunare, ajungând pâna în Tracia, Macedonia şi Illyria, iar în a doua parte a domniei, cam între anii 55 şi 50 î.Hr., şi-a concentrat actiunile în regiunea vest-pontica, unde a supus orasele grecesti de la Olbia pâna la Apollonia. In urma acestor victorii a devenit, asa cum il numeste Decretul în cinstea lui Acornion, „cel dintâi şi cel mai mare dintre regii din Tracia, stapânind tot teritoriul de dincoace şi de dincolo de Dunare" stapânire care se întindea din Moravia şi de la Dunarea Mijlocie pâna la gura Niprului şi din Carpatii Paduro şi pâna la Muntii Haemus (Balcani).
Desigur: cuceririle lui Burebista au fost posibile şi pentru ca Roma era ocupata cu luptele lui Caesar în Gallia şi din cauza tulburarilor sale interne, a razboiului civil din 49 - 48 î-Hr. dintre cei doi generali şi oameni politici români, Caesar şi Pompeius. Burebista a oferit sprijin lui Pompeius, folosind ca mijlocitor pe sacerrdotul grec din Dionysopolis, Acornion. Infrânt la Pharsalos (48 î.Hr.), Pompeius este, ulterior, ucis. Victorios în lupta pentru putere, Caesar a instaurat dictatura militara la Roma şi la câtiva ani dupa victorie a planuit o mare expeditie împotriva lui Burebista, care nu a mai avut loc din cauza asasinarii în Senat a dictatorului roman (44 î.Hr.). Se pare ca, în acela şi an, în urma unei rascoale a murit şi Burebista, stapânirea sa fiind împartita în patru şi apoi în cinci regate.
Burebista Liste
irrelevant
broken