Decebal (decedat 106 d.Hr.). Rege al dacilor (87-106 î.Hr.), conducător al razboaielor de apărare a Daciei împotriva românilor, supranumit „regele erou”.

Numele este, se pare, destul de comun în onomastica geto-dacica („Decibalus" sau „Dicebalus"), un motiv în plus să nu avem informaţii sigure privind originea sa. In această privinţă este invocată inscripţia de pe un vas ceramic descoperit la Grădiştea Muntelului, Decebalus per Scorillo, interpretată, mult timp, ca fiind în limba dacă, cu traducerea „Decebal, fiul lui Scorillo", acesta din urmă asociat cu Corylus, un urmaş al lui Burebista ultimele cercetări arată că este vorba fie de o marcă de olar, fie de o inscriptie votivă. Se presupune că Decebal ar fi nepotul regelui Duras (Dorpaneus Diurpaneus), care îi „lăsase de bună voie domnia" (Iordanes, Getica) în fata primejdiei romane, dar ipoteza se bazează pe părerea că este fiul lui Scorilo acesta fiind frate cu Duras.

Alegerea lui Decebal ca urmaş al lui Duras are în vedere şi realele calităţi de comandant militar şi de diplomat. Iată caracterizarea pe care i-o face Casşius Dio (Istoria romană): „foarte priceput la planurile de război şi iscusit în înfăptuirea lor, ştiind să aleagă prilejul pentru a-l ataca pe duşman şi a se retrage la timp. Dibaci în a întinde curse, era un bun luptător şi se pricepea să folosească izbânda, dar şi să iasă cu bine dintr-o înfrângere. Din această pricină, multă vreme a fost un duşman de temut pentru români". Caracterizarea, extrem de concisă, creionează sugestiv portretul lui Decebal, autorul antic insistând asupra calităţilor de strateg militar şi diplomat ale suveranului dac. Ele reies destul de clar din relatarea conflictelor militare cu Imperiul Roman. Chiar în anul urcării pe tron, în 87, Decebal reuşeşte să înfrângă o puternică armată romană, condusă de generalul Cornelius Fuscus, trimisă la Nordul Dunării de împăratul Domiţian (86-96).

Un an mai târziu, este înfrânt la Tapae de generalul Tettius Iulianus, fiind nevoit să ceară pace împăratului. Deşi confruntarea militară a dat câştig de cauză românilor, reuşeşte să iasă cu bine din înfrângere, încheind, în 89, o pace avantajoasă.

Devenind rege clientelar al Romei şi pierzând unele teritorii din Dacia, Decebal urma să primească subsidii în bani, ingineri şi instructori militari, ceea ce i-a permis să se pregătească temeinic în vederea confruntărilor viitoare cu imperiul. Deşi dorea să menţină pacea, dovadă că a respectat tratatul şi nu s-a dedat la acte de ostilitate contra Romei, încearcă să se folosească de subsidiile acordate de români pentru întărirea capacităţii de apărare a regatului său. In timpul lui se dezvoltă şi se desăvârşeşte Sistemul de apărare prin ridicarea de noi cetăţi. Armata este instruită şi bine echipată. Acestea îl nemulţumesc pe noul împărat, Traian (98-117), care „era copleşit când se gândea la sumele de bani pe care trebuiau să le plătească în fiecare an. Vedea apoi că puterea şi îngâmfarea dacilor sporesc necontenit" (Cassius Dio, Istoria romană).

Cauzele războaielor dintre daci şi români din 101-102 şi 105-106 sunt, după relatările istoricilor antici creşterea puterii dacilor, sumele de bani anuale plătite ca subsidii, prada de război (tezaurul dacic) şi exploatarea bogăţiilor Daciei (aur, alte bogăţii ale subsolului, resurse agricole şi animaliere), personalitatea împăratului, militar de carieră. După înfrângerea de la Tapae (101), Decebal deschide un al doilea front in Moesia Inferior, unde îşi crease un sistem de alianţe, pentru a scăpa de presiunea şi înaintarea romană spre centrul Daciei.

Dacii şi aliaţii lor sunt infranti la Tropaeum Traiani (Adamclisi), unde Traian a ridicat ulterior un maret monument triumfal şi un altar. Cucerirea unora dintre cetăţile dacice şi ameninţarea capitalei îl determină pe Decebal să ceară pace în 102, în urma căreia pierde o parte din teritoriul Daciei şi dreptul la o politică liberă.

Încălcarea clauzelor tratatului de pace de către Decebal duce la declanşarea celui de-al doilea razboi daco-roman (105-106), purtat „mai mult cu pază decât cu înfocare", impăratul consolidând teritoriile cucerite anterior, fapt soldat cu înfrângerea definitivă a dacilor. Pentru a nu cădea prizonier, Decebal se sinucide, iar capul său este dus de Claudius Maximus, comandantul escadronului de călăreţi care a fost aproape de a-l captura, lui Traian; acesta îl trimite la Roma pentru a fi expus pe treptele Gemoniae. Odată cu dispariţia regelui, Dacia este transformată în provincie romană de rang imperial, unde se organizează românizarea.

Decebal Liste

	Decese în 106
	Inamici ?i alia?i ai Romei antice
	Istoria antic? a României
	Regi daci
	Sinucideri
	Decebal

---

Tag-uri: rege, geto-dacia

[editeaza tag-uri]

---

Categorie: Personalitati  - ( Personalitati - Archiva)

Data Adaugarii: 07 February '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---