Antim a fost Mitropolit al Severinului (august 1370 - circa iunie 1380/martie 1381) ÅŸi al Ungrovlahiei (circa iunie 1380/martie 1381 - 8 ianuarie 1407).

Grec de origine, pe numele său Daniel Kritopoulos, a ocupat anterior numirii ca mitropolit funcţia de dikaiophylax (inspector bisericesc) patriarhal, calitate în care în iulie 1369 a fost trimis în Ţara Românească pentru a cerceta veridicitatea suspiciunilor patriarhale care planau asupra mitropolitului îlachint. Câştigând încrederea autorităţilor muntene, acestea au cerut numirea sa ca mitropolit al Ungrovlahiei.

Patriarhia Ecumenică, motivând că „întrucât cu trecerea timpului neamul acelui loc s-a nimerit să fie numeros şi aproape nemărginit, un singur arhiereu nu mai era de ajuns la atâta popor", a procedat la scindarea Mitropoliei Ungrovlahiei, numindu-l în august 1370 pe Daniel Kritopoulos ca „mitropolit al unei părţi din Ungrovlahia, adică al unei jumătăţi", sub numele de Antim, fiind instalat în octombrie acelaşi an.

Conform actului de numire, el urma să se bucure „şi de locul avut de către cel de Metylene, pe care-l va deţine de acum înainte când va rezida în capitală şi în timpul şedinţelor sfântului şi marelui şinod, precum şi pretutindeni". Numirea lui Antim consacră constituirea celei de-a doua eparhii a Ţării Româneşti, Mitropolia Severinului.

In perioada septembrie 1379 - iunie 1380 participă, alături de Hariton al Ungrovlahiei, la lucrările şinodului patriarhal. După moartea lui Hariton, în intervalul iunie 1380 - martie 1381, Antim este transferat în scaunul mitropolitan al Ungrovlahiei. Incă din momentul învestirii sale ca mitropolit al Ungrovlahiei, Antim este şi „exarh a toată partea ungurească şi al plaiurilor", exercitându-şi astfel jurisdicţia şi asupra ortodocşilor din cadrul Regatului Ungariei, îndeosebi a celor din Transilvania. Intre iunie 1381 şi iulie 1389 participă, fără întrerupere, la lucrările şinoadelor patriarhale. îmbolnăvin-du-se grav la începutul anului 1389, renunţă la arhierie şi se călugăreşte sub numele de Timotei. Insănătoşindu-se, ca o nouă dovadă a poziţiei sale în cadrul Bisericii Orientale, printr-o hotărâre a sinodului patriarhal din 15 febr. 1389 „i s-a îngăduit să aibă în continuare demnitatea arhieriei, ca şi mai înainte", deşi, conform unui canon adoptat de şinodul patriarhal în 879, arhiereii care se călugăreau nu mai puteau ocupa funcţii episcopale. Intre 1389 şi 1396, pe fondul unor tensiuni apărute între Ţara Românească şi Bizanţ, mitropolitul Ungrovlahiei nu mai participă la lucrările şinoadelor patriarhale.

Contactele bizantino-muntene vor fi reluate însă la cumpăna sec. XIV-XV. Ca urmare, în 1401, patriarhul Matheos I îi solicită lui Antim informaţii cu privire la calitatea unor preoţi din Moldova. In perioada 1403-1405, Antim participă la lucrările şinodului patriarhal, care judeca procesul de trisepiscopat intentat de unii arhierei patriarhului Matheos I, situându-se între susţinătorii acestuia. După această dată va reveni în ţară. Antim a încetat din viaţă la o dată necunoscută, după 8 ianuarie 1407, când apare menţionat pentru ultima oară într-un act al lui Mircea cel Bătrân pentru mănăstirea Cozia. Deşi grec de origine, s-a integrat perfect mediului politic local, servind interesele Ţării Româneşti şi impunând Biserica munteană ca una dintre cele mai importante din Biserica Orientală.

A colaborat foarte bine cu domnii munteni, îndeosebi cu Mircea cel Bătrân, a încurajat afirmarea monahismului în Ţara Românească, a patronat ctitorirea unor importante lăcaşuri de cult şi a sprijinit activitatea Sf. tNicodim de la Tismana.

---

Tag-uri: mitropolit, patriarhal, religie

[editeaza tag-uri]

---

Categorie: Personalitati  - ( Personalitati - Archiva)

Data Adaugarii: 28 January '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---