Justinian Marina; nume de mirean loan s-a nascut pe 2 februarie 1901 in satul Suieşti, comuna Stăneşti, judetul Vâlcea si a decedat pe 26 martie 1977 in Bucureşti. El a fost Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române in perioada 6 iunie 1948-26 martie 1977.
Despre viata sa:
Născut în familia unor ţărani de condiţie medie, absolvă Seminarul teologic Sf. Nicolae din Râmnicu Vâlcea (1923). Prin susţinerea unor diferenţe la Şcoala Normală din oraş obţine şi diploma de învăţător. Intre 1925 şi 1929 urmează Facultatea de Teologie din Bucureşti.
Invăţător în satele Olteanca (1923-1924) şi Băbeni (1924-1930) din judeţul Vâlcea; preot paroh la Băbeni (1924-2932); director al S
eminarului teologic din Râmnicu Vâlcea şi preot la Catedrala episcopală (1932-1933); preot la Biserica Sf. Gheorghe din aceeaşi localitate (1933-1945). Rămas văduv în 1935, nu se recăsătoreşte.
In 1944 îl ascunde, printr-un gest spontan, fără să-l fi cunoscut, pe viitorul lider comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej, evadat din lagărul de la Târgu-Jiu, în casa parohială din Râmnicu Vâlcea. Acest fapt şi legătura creată între cei doi îi va asigura o ascensiune fulgerătoare în ierarhia bisericii, după venirea comuniştilor la putere.
La 30 iulie 1945 este ales arhiereu-vicar al Mitropoliei Moldovei, cu titlul "Vasluianul", la propunerea mitropolitului Irineu Mihălcescu. Intrat în monahism la 11 august 1945, este hirotonit arhiereu la 12 august 1945.
La 19 noiembrie 1947, Colegiul Naţional Bisericesc, condus de mitropolitul Nicolae Bălan al Ardealului (în lipsa patriarhului Nicodim, retras la mănăstirea Neamţ pentru a-şi îngriji sănătatea), îl alege ca arhiepiscop al Iaşilor şi mitropolit al Moldovei (înscăunat la 28 decembrie 1947). Ales cinci luni mai târziu (24 mai 1948) mitropolit al Ungrovlahiei şi patriarh al Bisericii Ortodoxe Romanesti (înscăunat la 6 iunie 1948), îşi anunţă intenţiile de a pregăti clerul "în duhul Ortodoxiei şi cerinţelor vremii", de a reorganiza învăţământul teologic şi de a "reîntregi" biserica prin revenirea "fraţilor greco-catolici". Prin cuvântări, pastorale şi articole publicate în periodicele Bisericii a sprijinit măsurile luate de comunişti, de la adoptarea noii Constituţii la naţionalizări şi colectivizarea agriculturii (îndemnând preoţii şi credincioşii să o sprijine).
Un capitol delicat din activitatea sa a fost susţinerea desfiinţării Bisericii Greco-Catolice, iniţiată de autorităţi deoarece se subordona unei instanţe din afara ţării şi a spaţiului comunist, Vaticanul. In timpul păstoririi sale autorităţile comuniste au trecut la desfiinţarea unor instituţii teologice, la suprimarea unor publicaţii şi la arestarea şi întemniţarea unui mare număr de preoţi ortodocşi şi catolici. In acelaşi timp, graţie "ataşamentului său zgomotos şi fals" faţă de regim, Justinian a reuşit câteva înfăptuiri notabile, precum: canonizarea, pentru prima dată, a unor sfinţi români (1955), atragerea în jurul său a unor preoţi şi teologi urmăriţi pentru atitudine vădit anticomunistă (precum Benedict Ghiuş, Bartolomeu Anania, Gheorghe Vintilescu ş.a.), organizarea întâlnirilor de la mănăstirea Antim, cunoscute sub numele de "Rugul Aprins", unde participau preoţi, scriitori şi oameni de cultură (Alexandru Mironescu, Vasile Voiculescu, B. Ghiuş), sprijinirea oamenilor Bisericii condamnaţi politic, construirea şi restaurarea a numeroase biserici şi mănăstiri.
Protestând vehement împotriva decretului 410 din 19 noiembrie 1959 al autorităţilor, care prevedea că puteau fi admişi în monahism doar bărbaţii de peste 55 de ani şi femeile de peste 50, a fost trimis cu domiciliul forţat la schitul Dragoslavele timp de şase luni. Principiul său de bază în relaţia cu autorităţile reiese din sfatul dat episcopului Nicolae Popovici, care critica direct regimul: "Ascultă de ei, dar fă ce ştii, aşa cum fac eu."
A publicat lucrarea Apostolat social (12 vol., Bucureşti, 1948-1976), cu toate pastoralele, cuvântările şi articolele sale. Sub oblăduirea sa a fost reeditat Noul Testament (1951) şi Biblia şinodală (1968 şi 1975).
Justinian Marina Liste
irrelevant
broken