Vasile Goldis s-a nascut pe data de 12 noiembrie 1862 satul Mocirla, azi Lunca Teuzului, comuna Beliu, judetul Arad si s-a stins din viata pe 10 februarie 1934 in Arad. El a fost profesor, publicist şi om politic, militant pentru drepturile românilor din Transilvania.

Despre viata sa:

Născut în familia preotului Isaia Goldis, urmează cursurile Liceului maghiar din Arad, absolvind (1881) ca ÅŸef de promoÅ£ie. Student al Facultăţii de Litere ÅŸi Filozofie a Universităţii din Budapesta (1881-1882; 1884-1886), urmând ÅŸi cursurile facultăţii similare a Universităţii din Viena (1882-1884); obÅ£ine diploma de profesor de istorie ÅŸi limba latină. In anii studenÅ£iei la Viena a fost membru al societăţii academice Romà ƒÂ¢nia Jună (1882). După absolvire satisface stagiul militar, ajungând sublocotenent în rezervă în armata austro-ungară.

Primul post de profesor îl are la preparandia (şcoală pentru pregătirea învăţătorilor) din Caransebeş (1886-1889), apoi este transferat la Gimnaziul ortodox român din Braşov (1889-1901), predând istoria şi limba latină. Este un pedagog apreciat de elevii săi, dar şi un important autor de manuale şcolare. Se pensionează la 1 septembrie 1901, la cerere din motive de boală, suferind de tuberculoză la coloana vertebrală şi se mută la Arad, unde ocupă funcţia de secretar consistorial (1901-1934, cu întreruperi) şi pe aceea de profesor şi director al Liceului de fete (1901-1905). S-a implicat în mişcarea culturală deţinând mai multe funcţii: secretar al Societăţii pentru crearea unui fond de teatru român, secretarul Casinei române (1891-1895) (o societate cultural-politica), preşedinte al societăţii ASTRA (1923-1932).

A publicat numeroase articole în care susţine interesele românilor, primind conducerea ziarului "Românul" şi a Institutului Tipografic Concordia (1911-1916; 1918). Incepe activitatea politică în calitate de membru al PNR (1893), mai târziu făcând parte din Comitetul Central al acestuia. A fost un susţinător al promovării activismului PNR (participarea la viaţa politică şi susţinerea revendicărilor naţionale). Este ales (la Radna) deputat în Parlamentul de la Budapesta (1906-1910), militând pentru drepturile românilor. Faţă de politicile de deznaţionalizare promovate de maghiari, Goldis declara: "nu ne temem, căci lupta lor în contra unui ideal înrădăcinat în inimile unui popor întreg este zadarnică". A făcut parte din Comitetul de la Arad care a redactat Declaraţia de la Oradea (12 octombrie 1918), concepută de el, în care se menţiona dreptul românilor din Transilvania la autodeterminare. Faţă de propunerile de negociere ale ungurilor afirma: "Noi nu putem să fim liberi ca indivizi, trebuie să fim liberi ca naţiune română". A fost unul dintre cei şase membri ai PNR din Consiliul Naţional Român Central, care a coordonat acţiunile mişcării naţionale în 1918.

La 18 noiembrie 1918 a publicat manifestul Către popoarele lumii, afirmând că "naţiunea română din Ungaria şi Transilvania speră şi aşteaptă ca în năzuinţa ei pentru libertate o va ajuta întreg neamul românesc, cu care una vom fi de aici înainte în veci". In cadrul Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia (1 decembrie 1918) ţine discursul solemn şi expunerea Rezoluţiei de Unire, apoi este ales membru în Consiliul Dirigent, fiind ministru al Cultelor şi Instrucţiunii Publice, răspunzând şi de problema naţionalităţilor. In acelaşi timp avea şi atribuţii de vicepreşedinte al acestui guvern naţional cu sediul la Sibiu. Preşedinte al delegaţiei care a prezentat regelui Ferdinand Actul Unirii, la Bucureşti (12 decembrie 1918).

Ministru în mai multe guverne: ministru de Stat (25 decembrie 1918-30 noiembrie 1919; 18-199 martie 1920), la al doilea mandat demisionează a doua zi pentru că nu a fost consultat în problemele Privind Ardealul; ministru al Cultelor şi Artelor (30 martie 1926-4 iunie 1927), calitate în care a încheiat cu Papa un Concordat, ce reglementa raporturile dintre Vatican şi statul român. Locuitorii din Radna îl aleg deputat (1918) în primul Parlament al României Mari, iar Academia Română îl primeşte ca membru de onoare în acelaşi an.

In 1926 părăseşte PNR şi formează un nou Partid National, care fuzionează mai târziu cu Partidul Poporului (martie 1927). Din 1933 a făcut parte din Partidul Naţional Agrar, condus de Octavian Goga.

A scris: Istoria Universală (3 vol., 1892-1897), Istoria patriei în legătură cu evenimentele epocale din istoria universală (1896), Sintaxa limbii latine (1896), Subvenţionarea Cultelor (1927), Discursuri (1928), La 1 decembrie 1918 (f.a.). Reprezintă un model de curaj şi tenacitate politică, dar şi un simbol al unirii Transilvaniei cu România.

---

Tag-uri: politician, militant, transilvania, publicist

[editeaza tag-uri]

---

Categorie: Personalitati  - ( Personalitati - Archiva)

Data Adaugarii: 10 February '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---