Timotei Cipariu (nascut 21 februarie 1805, satul Pănade, comuna Sâncel, judetul Alba - decedat 3 septembrie 1887, Blaj, judetul Alba). Teolog, lingvist, orientalist, academician şi revoluţionar paşoptist. Născut în familia unui preot, a urmat studii de filozofie(1820-1822) şi teologie (1820-1825) la Blaj. Profesor la gimnaziul din Blaj (1825-1827), profesor de filozofie (1828), de dogmatică şi de studii biblice (1834-1842) la seminarul din acelaşi oraş. Bun organizator, este director al gimnaziului şi inspector al şcolilor din Blaj (1854-1875), director al tipografiei diecezane (1833-1868).
Urcă treptele ierarhiei religioase, fiind preot (1827), canonic (1842) şi prepozit capitular al diecezei Blajului. Cunoscător al limbilor greacă
, latină, arabă, turcă, persană, spaniolă, italiană, germană, engleză şi maghiară, a fost posesorul celei mai bogate biblioteci particulare din Transilvania şi unul dintre iniţiatorii ziaristicii româneşti din Transilvania, publicând „Organul luminării" (1847), primul ziar românesc tipărit cu litere latine, „învăţătorul poporului" (1848) şi „Arhiva pentru filologie şi istorie" (1867-1870 şi 1872), prima revistă românească de filologie, istorie şi literatură.
A participat la Revoluţia de la 1848 din Transilvania, contribuind la redactarea programului Petiţiunea Naţională; secretar al Adunării de la Blaj (3-5 mai 1848) şi membru în delegaţia care a prezentat programul Revoluţiei la Viena. A treia Adunare de la Blaj (3/15-16/28 septembrie 1848) l-a ales membru in Comitetul Naţional Român cu sediul la Sibiu. După înăbuşirea Revoluţiei pleacă la Râmnicu Vâlcea, revenind la Blaj în 1851. Membru fondator şi vicepreşedinte al societăţii ASTRA (1861-1877), apoi preşedinte al ei (1877-1887); membru (1867) şi vicepreşedinte al Societăţii Academice Române (31 august 1867-18 august 1872), membru al Societăţii germane de orientalistică (1846). Deputat în Dieta de la Sibiu (1863-1864) care a votat egalitatea naţiunii române cu celelalte naţiuni din Transilvania şi oficializarea limbii române. Cele mai reprezentative lucrări ale sale sunt: Scienţia Sântei Scripture (1854), Istoria sfânta sau biblică a Testamentului Vechiu şi Nou (1855), Principia de limbă şi scriptură (1856), Crestomaţia sau Analecte literare (1858), Gramatica limbii române, vol. I—II (1869, 1877).
N. Iorga il considera „un muncitor, un cugetător şi un om deplin".
Timotei Cipariu Liste
irrelevant
broken