Radu Mihnea a fost Domn al Ţării Româneşti intre perioadele 12 octombrie 1601-5 martie 1602; martie-mai 1611; iulie 1611-iulie 1616 si august 1620-august 1623 şi al Moldovei (iulie 1616-februarie 1619; septembrie 1623-13/23 ianuarie 1626).
Despre viata sa:
Fiu nelegitim al lui Mihnea Turcitul, a stat un timp la mănăstirea Iviron de la Muntele Athos, apoi o lungă perioadă în Italia, la Veneţia şi Padova, unde şi-a făcut studiile.
După încercările nereuşite din noiembrie 1601-martie 1602 de a ocupa tronul Ţării Româneşti, este numit domn în ianuarie 1611, iar în martie îşi face intrarea în Târgovişte. Silit să se retragă din faţa lui Radu Şerban în aprilie 1611, el îşi
reia tronul în iul., păstrându-l până în 1616. în timpul acestei prime domnii s-a lovit de opoziţia boierimii autohtone, nemulţumită de creşterea influenţei elementelor greceşti, aduse de domn şi impuse în dregătorii. O grupare boierească condusă de Bărcan, fost mare stolnic în timpul lui Radu Şerban, a organizat un complot împotriva domnului, descoperit însă şi anihilat de acesta.
Cu principele Transilvaniei, Gabriel Bâthory, relaţiile au fost bune, deşi a trimis un corp de oaste în sprijinul forţelor otomane care-l aduceau pe Gabriel Befhlen, Radu Mihnea a păstrat permanent legătura cu Gabriel Bâthory pe care l-a sfătuit să nu se opună cu armele, ci să părăsească tronul până când situaţia îi va fi favorabilă. Şi cu noul principe relaţiile au fost bune.
In vara anului 1616 participă la campania otomană împotriva domnului Moldovei, Alexandru Movilă. După bătălia de la Dracşani (3 august 1616) Radu Mihnea a fost numit domn al Moldovei, locul său în Ţara Românească fiind luat de Alexandru Iliaş.
In iulie 1620 revine domn în Ţara Românească în locul lui Gavril Movilă. Pe plan intern această a doua domnie a fost liniştită, domnul nemaiavând opoziţie. In 1621 el participă alături de sultanul Osman la campania împotriva polonezilor. Legăturile cu aceştia i-au permis să joace un rol important în încheierea tratatului turco-polon de la Hotin (29 septembrie/9 octombrie 1621). Cu Gabriel Bethlen relaţiile au continuat să fie bune, la 6/16 mai 1622 cei doi încheind la Cluj un tratat prin care Radu Mihnea primea drept de stabilire în Transilvania sau de tranzitare a acesteia dacă ar fi trebuit să-şi părăsească tronul. In 1623, conform dispoziţiilor primite de la Poartă, i-a trimis lui Gabriel Bethlen în ajutor 1.000 de călăreţi şi 1.000 de pedestraşi în campania acestuia împotriva Habsburgilor. In august 1623 este numit din nou domn în Moldova, tronul Ţării Româneşti fiind ocupat de fiul său, Alexandru "Coconul". Prin această numire, Radu Mihnea guverna practic ambele Ţări Române.
In Moldova a avut două domnii, prima, începută după lupta de la Dracşani, a fost una liniştită pe plan intern. In vara anului 1617 el a însoţit ostile otomane în campania împotriva Poloniei. După cucerirea cetăţii Raşkov, prin intermediul său a fost încheiată pacea de la Iaruga sau Bussa (septembrie 1617), nerespectată de niciuna dintre părţi. La 26 septembrie 1617, la Soroca, Radu Mihnea încheie un tratat de alianţă cu principele Gabriel Bethlen, şi el participant la campanie. Pentru a nu mai fi obligat să participe la confruntările polono-otomane, Radu Mihnea cere să fie mazilit, solicitare acceptată de sultan (4 februarie 1619). Din timpul celei de-a doua domnii din Moldova merită reţinută o înfrângere severă aplicată în septembrie 1623 tătarilor care năvăliseră în Sudul Moldovei şi în Ţara Românească, până la Olt.
Această a doua domnie este, aşa cum remarca C. C. Giurescu, "o frumoasă încununare a carierei acestui domn". Dacă nu a excelat prin fapte militare, Radu Mihnea s-a remarcat însă ca un diplomat desăvârşit, a manifestat "un spirit ales de dreptate" şi s-a situat mult deasupra contemporanilor prin nivelul său de cultură.
Avea, de asemenea, "un şimţ deosebit al ierarhiei, al etichetei, al fastului". Dintre aspectele negative ale domniilor sale se remarcă fiscalitatea excesivă şi creşterea influenţei străine, îndeosebi greceşti, în Ţările Române. Intrucât realizările sale prevalează în raport cu aspectele negative, C. C. Giurescu conchidea că Radu Mihnea "rămâne o figură de seamă a istoriei noastre".
Radu Mihnea Liste
irrelevant
broken