Nicolae D. Cocea (nascut 29 noiembrie 1880, Bârlad, judetul Vaslui - decedat 1 februarie 1949, Bucureşti). Avocat, publicist, scriitor şi militant socialist.
Frecventează cenaclul Macedonski încă din perioada studiilor liceale, la Bucureşti, timp in care scrie poezii şi schiţe publicate (1897) în paginile revistei lui G. Coşbuc, „Foaia interesantă". Leagă o strânsă prietenie cu Tudor Arghezi şi Gala Galaction, care văd în el un protestatar şi un încrezător „în idealul artei şi al omeniei" (Gala Galaction). Studiază dreptul la Paris (1899), îşi ia licenţa în ţară (1903) şi este numit judecător de pace la Panciu. Ulterior este transferat ajutor de ocol la Brăila.
Se afirmă
în publicistică scriind literatură în „Viaţa Românească" şi articole pe teme de actualitate (reforma justiţiei) în , Adevărul". Atacurile la adresa ministrului de Justiţie duc la îndepărtarea sa din postul de judecător. Se apropie de mişcarea socialistă, intră în cercul „România muncitoare" şi publică articole despre reprimarea răscoalei din 1907 şi despre mişcarea muncitorească. Este pentru scurt timp închis de siguranţa din Brăila, iar mai apoi, cu alţi socialişti, la închisoarea din Buzău. în 1907 face parte din delegaţia socialiştilor români la Congresul de la Stuttgart, iar în 1910 ia parte la înfiinţarea Partidului Social-Democrat din România.
Preia conducerea „Faclei" (1913), revistă „a clasei muncitoare şi a celor care i-au îmbrăţişat năzuinţele", prin care iniţiază o virulentă campanie antimonarhică.
Pentru a continua tradiţia „Faclei", iniţiază şi conduce „Omul liber" (1918), subintitulată „gazetă socialist-revoluţionară". După o nouă campanie antimonarhică este condamnat şi închis la Craiova pentru „crimă de lezmajestate". Când se declanşează grevele de la atelierele „Griviţa", face parte din „Comitetul pentru apărarea ceferiştilor grevişti" (1933). Se apropie de comunişti conducând „Era nouă" (1936) şi, după suspendarea acesteia, săptămânalul „Reporter" (1937). După 1944 este numit director general al teatrelor. A scris Note de călătorie (1911), Vinul de viaţă lungă (1931), Fecior de slugă (1932), Pamflete (1956), Teatru (1973).
irrelevant
broken