Ion Diaconescu (nascut 25 august 1917, comuna Boteşti, judetul Argeş). Inginer şi om politic naţional-ţărănist; preşedinte al PNŢ-CD (12 noiembrie 1995-27 noiembrie 2000); preşedinte al CDR (1996-2000); preşedinte al Camerei Deputaţiilor (27 noiembrie 1996-15 decembrie 2000).
Nepot pe linie maternă al lui Ion Mihalache intră în PNŢ încă din 1936, în organizaţia de tineret a partidului unde este membru al Biroului Central (1944-1947). După absolvirea Facultăţii de Electromecanică a Institutului Politehnic din Bucureşti (1942), lucrează ca referent tehnic în cadrul Ministerului Economiei Naţionale până în 1947, cand este epurat. Arestat la 1 decembrie 1947, fiind prins în valul de arestări
ale liderilor PNŢ, este deţinut politic între 1947 şi 1964. După eliberarea din inchisoare lucrează ca inginer la Ascensorul Bucureşti (până în 1980), conntinuând să ţină legătura cu foşti fruntaşi ţărănişti, între care se afla şi Corneliu Coposu.
In zilele Revoluţiei din decembrie 1989 participă la relansarea partidului, semnând Apelul pentru intrarea PNŢ în legalitate (22 decembrie 1989), alături de alţi foşti membri. Il secondează pe Corneliu Coposu la conducerea partidului (ca prim-vicepreşedinte, ianuarie 1990-noiembrie 1995), iar după moartea acestuia preia preşedinţia (12 noiembrie 1995-27 noiembrie 2000); preşedinte al CDR (1996-2000) după alegerea lui Emil Constantinescu ca preşedinte al ţării. Preşedinte al Camerei Deputaţilor (27 noiembrie 1996-15 decembrie 2000) într-o perioadă dificilă, în care PNŢ este cel mai important partid într-o largă şi eterogenă coaliţie de guvernare. Dificultăţile guvernării într-o perioadă de criză economică (1997-2000) şi atitudinea sa lipsită de fermitate în unele probleme cu care s-a confruntat partidul au făcut ca acesta să rateze intrarea în Parlament la alegerile din 2000.
Işi dă demisia (27 noiembrie 2000) din funcţia de preşedinte, ulterior fiind ales preşedinte de onoare (21 ianuarie 2001). In lunga sa carieră parlamentară (membru CPUN, februarie-mai 1990; deputat de Bucureşti între 1990 şi 2000) a susţinut programul partidului de anulare a consecinţelor regimului comunist: restituirea in integrum a proprietăţilor, revenirea la monarhie, lustrarea fostelor cadre ale PCR, reforma morală prin Biserică, privatizarea. In perioada detenţiei şi după eliberare i-a fost apreciată existenţa morală şi atitudinea de necooperare cu autorităţile comuniste. După 1989 a avut o atitudine democrată şi anticomunistă.
Statura sa morală a intrecut-o pe cea de om politic, nereuşind să menţină partidul în viaţa politică intr-un context politic dificil. Şi-a publicat memoriile în volumele Temniţa -destinul generaţiei noastre (1998), După temniţă (2003) şi După Revoluţie (2003).
Nu exista site-uri adaugate inca pentru ion_diaconescu. Daca esti un webmaster de site sau blog si ai o pagina interesanta pe care vrei sa o recomanzi, te invitam sa o adaugi aici pentru a fi inclusa.
Adauga intai link-ul catre famouswhy pe site-ul tau si apoi trimite spre aprobare.
Link-ul o sa fie verificat si validat de editorii site-ului in urmatoarele 48 de ore.