Ion Heliade-Radulescu s-a nascut pe data de 6 ianuarie 1802 in Târgovişte si s-a stins din viata pe 27 aprilie 1872, Bucureşti). El a fost poet, prozator, ziarist, traducător, participant de frunte la Revoluţia de la 1848; îşi ia numele Heliade în 1812, anterior numindu-se Niţă Rădulescu.

Despre viata sa:

Şi-a făcut studiile la Bucureşti, la şcoala grecească de la Schitu Măgureanu (1815-1818) şi la Şcoala de la Sf. Sava, înfiinţată şi condusă de Gheorghe Lazăr (1818-1820), unde va rămâne dascăl de gramatică şi aritmetică. După plecarea lui Gheorghe Lazăr redeschide Şcoala de la Sf. Sava (1822), unde îl găsim până în 1827. In anul următor publică la Sibiu Gramatica românească. S-a implicat în mişcarea culturală şi naţională a vremii, participând la înfiinţarea Societăţii Literare (1827), alături de Dinicu Golescu, iar în 1833 ia parte, alături de Ion Câmpineanu, la înfiinţarea Societăţii Filarmonice, pe care o finanţează implicându-se în organizarea acesteia.

Este întemeietor şi director al Şcolii Filarmonice, urmărind dezvoltarea artelor şi a teatrului românesc. Domeniul în care s-a remarcat a fost cel al tipăriturilor în limba română.

In 1827 publică primul ziar în limba română cu apariţie îndelungată, "Curierul românesc", contribuind la afirmarea limbii române şi la promovarea literaturii originale. Editează "Gazeta Teatrului Naţional" din 1834 până în 1837, când devine "Curier de ambe sexe", revistă care publica scrieri literare, traduceri, scrieri pedagogice, filozofice şi lingvistice. Din octombrie 1830 este proprietarul unei tipografii, lansând un proiect de traduceri din autorii clasici şi romantici în limba română. Activitatea politică începe prin implicarea în Revoluţia de la 1848 din Ţara Românească, fiind membru în Comitetul Revoluţionar.

La 9 iunie 1848 citeşte Proclamaţia de la Islaz, în faţa unei mari adunări care aprobă programul revoluţionar, şi devine membru în guvernul provizoriu, ca ministru al Cultelor şi Instrucţiunii Publice. La 21 iulie 1848, împreună cu mitropolitul Neofit, s-a întâlnit cu trimisul sultanului, aplanând conflictul militar. A fost unul dintre cei trei membri ai Locotenentei domneşti, acceptată de Suleiman Paşa. Intervenţia în forţă a otomanilor a dus la înăbuşirea Revoluţiei, Ion Heliade-Radulescu şi alţi revoluţionari plecând în exil la Paris. Aici este ales în fruntea emigraţiei româneşti, calitate în care se întâlneşte cu lordul Palmerston, explicându-i obiectivele Revoluţiei române. Pledează pentru interesele românilor, desfăşurând o intensă activitate publicistică (1850). In anul următor se stabileşte în insula Chios, unde se afla familia sa (mama era originară de aici), primind un ajutor financiar de la guvernul turc.

Revenirea în ţară se produce în 1859, însă nu este primit prea bine, ca urmare a colaborării sale cu otomanii în timpul ocupaţiei acestora. In 1866 Camera Deputaţilor îi aprobă o pensie lunară de 2 000 de lei, apreciind meritele sale în promovarea limbii şi literaturii române. De asemenea, este membru fondator (1867) şi preşedinte (31 august 1867-1 august 1870) al Societăţii Academice Române. A murit la 27 aprilie 1872 la Bucureşti, fiind înmormântat în curtea bisericii Mavrogheni, iar în 1881 i s-a ridicat o statuie în faţa Universităţii din Bucureşti, realizată de sculptorul italian Ferrari.

Esenţa activităţii sale a fost surprinsă de George Călinescu în Istoria literaturii române: "După Dimitrie Cantemir, a doua mare personalitate a literaturii române este fără îndoială Ion Heliade Rădulescu scriitor cu suflet ardent, creator pretutindeni, desfăşurat deopotrivă în viaţă şi în artă, înzestrat cu mari însuşiri şi cu tot atât de mari cusururi. Ieşea din acea obscură pătură de târgoveţi care avea să răzbată printre marile familii boiereşti şi să întemeieze România modernă."

---

Tag-uri: poet, prozator, ziarist, traducator

[editeaza tag-uri]

---

Categorie: Personalitati  - ( Personalitati - Archiva)

Data Adaugarii: 11 February '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---