Ion Gigurtu s-a nascut pe data de 24 iunie 1886 la Turnu Severin si s-a stins din viata pe 24 noiembrie 1959 in penitenciarul Râmnicu Sărat. El a fost inginer, industriaş şi om politic; preşedinte al Consiliului de Miniştri (4 iulie-4 septembrie 1940). Fiu al generalului Petre Gigurtu, absolvă Academia de Mine din Freiburg.

Despre viata sa:

Revenit în ţară, este numit inspector industrial pe lângă Ministerul Industriei şi Comerţului (1912-1916), fondator şi director general al societăţii Mica (1921-1944), preşedinte al societăţii Nitrogen şi al Băncii de Scont, membru al Consiliului Superior Economic (din 6 iulie 1937). Fondator-proprietar al revistei "Libertatea" (1 ianuarie 1933-20 decembrie 1940). Fiind unul dintre cei mai bogaţi oameni din România, sponsorizează diferite partide, între care Partidul Poporului (pe listele căruia este ales deputat în 1926), PNŢ, PNL, Partidul Naţional Agrar, Partidul Naţional Creştin şi partidul Totul pentru Ţară, fără a se înscrie în vreunul dintre acestea. Este însă membru (din 20 ianuarie 1939) în directoratul partidului unic din perioada regimului carlist, Frontul Renaşterii Naţionale.

Ministru al Industriei şi Comerţului (28 decembrie 1937-10 februarie 1938) în guvernul Octavian Goga, al Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor (24 noiembrie 1939-1 iunie 1940) şi al Afacerilor Străine (1-28 iunie 1940) în guvernele Gheorghe Tătărescu. Preşedinte al Consiliului de Miniştri (4 iulie-4 septembrie 1940) într-o perioadă extrem de grea pentru România, care, după cedarea Basarabiei şi a Bucovinei de Nord (28 iunie 1940), era presată să satisfacă şi revendicările teritoriale ale Ungariei. Prin numirea sa, cunoscut ca filogerman şi agreat de cercurile guvernamentale naziste, Carol II încerca să tempereze hotărârea Germaniei de a satisface revendicările teritoriale ale Ungariei. După instalare, premierul declară că România se va integra în politica Axei şi retrage România din Societatea Naţiunilor (11 iulie 1940). Totodată, este semnat un acord româno-german (8 august 1940) prin care tot surplusul de cereale era pus la dispoziţia Germaniei şi aliaţilor ei.

In scurta sa guvernare are loc şi suspendarea Parlamentului, arestarea şi internarea în lagăre a activiştilor şi simpatizanţilor comunişti, interzicerea grevelor. Cu toate compromisurile făcute pentru captarea simpatiei germane, România este obligată să satisfacă revendicările teritoriale ale Ungariei referitoare la Transilvania (30 august 1940, prin arbitrajul de la Viena) şi Bulgariei (un acord privind cedarea Cadrilaterului este semnat la 7 septembrie la Craiova).

Demisionează la 4 septembrie pe fondul puternicelor manifestaţii de stradă împotriva cedărilor teritoriale, în locul său fiind numit Ion Antonescu. Arestat la 5 octombrie 1944 din cauza "politicii progermane", i se fixează domiciliu forţat (20 ianuarie 1945). Pus în libertate la 30 iunie 1946, este din nou arestat şi eliberat de mai multe ori; arestat pentru ultima dată la 5/6 mai 1950, este închis la Sighet timp de şase ani fără a fi judecat. Condamnat într-un simulacru de proces la 15 ani de temniţă grea (1956), moare după trei ani.

Autor al unor articole pe teme economice, de politică internă şi externă şi al lucrărilor Dezvoltarea industriei în România (1916), Posibilităţile de refacere şi dezvoltare ale industriei în România (1919), Industria mecanică metalurgică. Studiu economico-statistic (f.a.), Politica minieră a statului cu privire la exploatările metalifere (1931).

Ion Gigurtu Liste

	Prim-mini?trii României
	Oameni de afaceri români
	Na?teri în 1886
	Decese în 1959
	Deceda?i în închisorile comuniste

---

Tag-uri: politician, ministru, consiliu

[editeaza tag-uri]

---

Categorie: Personalitati  - ( Personalitati - Archiva)

Data Adaugarii: 10 February '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---