Alexandru Barladeanu (nascut 25 ianuarie 1911, localitatea Comrat, Basarabia - decedat 13 noiembrie 1997, Bucureşti). Economist, profesor, academician şi om politic; preşedinte al Senatului (18 iunie 1990-14 octombrie 1992). Absolvă liceul la Tighina, apoi urmează Facultatea de Drept a Universităţii din Iaşi (1937).
Simpatizant al comunismului încă din 1935, alege să rămână în Basarabia ocupată de sovietici în 1940. Lucrează la Institutul de Cercetări Ştiinţifice din Chişinău, dar eliberarea Basarabiei de către trupele române (1941) îl determină să se retragă în URSS. Lucrează iniţial în Kazahstan, ca muncitor necalificat, apoi la Institutul de Cercetări Ştiinţifice din Chişin
ău evacuat în zona Uralului. In 1943 primeşte o bursă de la statul sovietic la Institutul de Planificare Economică Plehanov, lucrând în paralel şi la Agenţia sovietică de presă TASS.
In 1946 se întoarce în România pentru a contribui la sovietizarea ţării şi la punerea bazelor economiei centralizate şi planificate. Participă ca expert economist la negocierile privind Tratatul de Pace de la Paris (1946-1947). Profesor şi şef al catedrei de economie politică la ASE Bucureşti (din 1949), are în acelaşi timp importante funcţii în partid: membru al CC al PMR/PCR (28 decembrie 1955-12 august 1969), membru supleant (23 noiembrie 1962-22 martie 1965) şi membru în Biroul Politic al CC al PMR (22 martie-23 iulie 1965), membru al Prezidiului Permanent al CC al PCR (23 iulie 1965-12 august 1969). Deţine funcţii importante şi în stat: ministru adjunct la Ministerul Comerţului (1947-1948), ministru al Comerţului Exterior (7 octombrie 1948-18 mai 1954), vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (3 octombrie 1955-21 august 1965; 9 decembrie 1967-27 ianuarie 1969), preşedinte al Comitetului de Stat al Planificării (3 octombrie 1955-26 mai 1956); prim-vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (21 august 1965-9 decembrie 1967), preşedinte al Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice (1967-1968), deputat în MAN (1948-1953; 1957-1975). Fiind unul dintre economiştii de bază ai regimului, are un rol important în realizarea reformelor monetare din 1947 şi 1952, în desfiinţarea cotelor obligatorii în agricultură şi impunerea sistemului de contractare (1956), desfiinţarea sovromurilor 1957-58) şi elaborarea planurilor cincinale.
In contextul distanţării de Moscova iniţiate de Gheorghiu-Dej la începutul anilor '60, contribuie (ca reprezentant al României la CAER, 1957-1964) la respingerea planului Valev, care viza specializarea economică a statelor socialiste, României revenindu-i rolul de producător agricol, susţinând teza independenţei şi suveranităţii ţării. Totodată, elaborează capitolul economic al Declaraţiei din aprilie 1964 cu privire la problemele mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale. De asemenea, în 1967 propune o reformă economică prin descentralizarea deciziilor, promovarea cointeresării materiale a unităţilor de producţie şi instituirea unui raport raţional între acumulare şi consum.
Intrând în contradicţie cu părerile lui Nicolae Ceauşescu, este marginalizat după 1968, manifestandu-se ca un opozant al acestuia spre sfârşitul anilor '80. După ce i se fixeaza domiciliu obligatoriu şi este exclus din partid (martie 1989), semnează, alături de alţi foşti lideri comunişti, un protest („Scrisoarea celor şase") faţă de nerespectarea Acordului final de la Helsinki, interzicerea contactului cetăţenilor români cu străinii, construirea Centrului Civic din Bucureşti, munca în zilele de sărbătoare, sistematizarea satelor, exportul de alimente (martie 1989). In timpul revoluţiei din decembrie 1989 este inclus în componenţa Consiliului FSN (22 decembrie 1989).
Membru în Biroul Executiv al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională (9 februarie 1990-11 mai 1990), senator ales pe listele FSN (1990-1992), preşedinte al Senatului (18 iunie 1990-l14 octombrie 1992). Marcat de convingerile politice comuniste din tinereţe şi de activitatea de-o viaţă, este, ca şi Ion Iliescu, susţinătorul unei tranziţii lente, graduale şi incomplete către economia de piaţă, criticând reformele realizate de guvernul Roman (iunie 1990-septembrie 1991).
Se retrage din viaţa publică în 1992. Este unul dintre academicienii din perioada comunistă (membru din 1955) căruia nu i s-a retras titlul după căderea regimului comunist, fiind ales chiar vicepreşedinte al instituţiei (1990-1994).
Nu exista site-uri adaugate inca pentru alexandru_barladeanu. Daca esti un webmaster de site sau blog si ai o pagina interesanta pe care vrei sa o recomanzi, te invitam sa o adaugi aici pentru a fi inclusa.
Adauga intai link-ul catre famouswhy pe site-ul tau si apoi trimite spre aprobare.
Link-ul o sa fie verificat si validat de editorii site-ului in urmatoarele 48 de ore.
Alexandru Barladeanu (nascut 25 ianuarie 1911, localitatea Comrat, Basarabia - decedat 13 noiembrie 1997, Bucureşti). Economist, profesor, academician şi om politic; preşedinte al Senatului (18 iunie 1990-14 octombrie 1992). Absolvă liceul la Tighina, apoi urmează Facultatea de Drept a Universităţii din Iaşi (1937). 
irrelevant
broken