Vladimir Ghika s-a nascut pe data de 25 decembrie 1873 la Istanbul si s-a stins pe 16 mai 1954 in închisoarea Jilava. El a fost om de caritate, preot, diplomat. Fiu al ministrului român la Istanbul, Ioan Ghika şi al Alexandrinei Moret de Blaremberg; nepot al ultimului domn al Moldovei, Grigore Ghica.
Despre viata sa:
A urmat cursurile Facultăţii de Ştiinţe Politice din Paris şi Facultatea de Filozofie-Teologie a dominicanilor din Roma (1898-1902). In 1902, spre regretul mamei sale, ortodoxă practicantă, se converteşte la catolicism, dorind să devină preot sau călugăr. La sugestia Papei Pius X se dedică apostolatului laic, activând în Franţa, Italia, Congo, Japonia, Australia, Argentina. Activitatea sa caritabilă este recunoscută in România: pune bazele p
rimului spital gratuit din ţară, Sf. Vincenţiu de Paul (1906, prima operă catolică de caritate din ţară) şi organizează lazaretul pentru victimele holerei de la Zimnicea (1913). Pe perioada Primului Război Mondial funcţionează ca diplomat la Roma (unde formulează primul proiect de Concordat cu Vaticanul), continuându-şi opera caritabilă cu victimele cutremurului de la Avezzano, tuberculoşii ospiciului din Roma, răniţii de război etc.
La 7 octombrie 1923 este hirotonit preot la Paris, iar la 9 octombrie 1923, la cererea sa, Sf. Scaun îi acordă privilegiul de a putea celebra în ambele rituri (latin şi bizantin). Deşi refuzase iniţial demnităţile ecleziastice, la 13 mai 1931 este numit Protonotar Apostolic şi obţine facultăţi excepţionale (dreptul altarului mobil, dreptul de a ierta păcatele în cazuri rezervate, drept de spovedanie în orice dieceză). In august 1939 revine în România, activând în perioada războiului în scopuri caritabile.
După instaurarea comunismului intră în vizorul Securităţii, ca toţi cei ce aveau legături cu Papalitatea. Refuză să părăsească ţara alături de familia regală şi de fratele său, fostul ministru de Externe Dimitrie Ghica. Arestat la 18 noiembrie 1952, este acuzat de complicitate la înaltă trădare, mai concret de a fi ajutat pe Menges Hieronim în presupusa activitate de spionaj în favoarea Vaticanului, şi este condamnat la trei ani de detenţie.
In ciuda brutalităţii anchetatorilor nu va "recunoaşte" nimic, iar la proces (24 octombrie 1953) refuză avocatul, apoi sugestia de a face recurs. În închisoare îşi consacră timpul problemelor celorlalţi deţinuţi, stingându-se din viaţă la scurt timp.
Cercetător neoboşit în arhive, a scris mai multe lucrări: L'Heure Sainte (1912), Pensees pour la suite desjours (1923), La vişite des pauvres (1923), La Liturgie du prochain (1932), La souffrance (1932), La Presence de Dieu (1932). Atât activitatea cât şi opera sa au avut ca idee motrice: "Cine se despoaie pentru altul, se înveşmântează în Christos" şi "Cel ce nu ştie să-L afle pe Dumnezeu pretutindeni riscă să nu-L recunoască nicăieri". S-au păstrat şi câteva mărturii de la cei care au asistat la vindecări miraculoase datorate rugăciunilor sale sau la momentele de levitaţie din timpul rugăciunilor. Arhidieceza din Bucureşti a propus sanctificarea sa, procesul fiind în desfăşurare.
Nu exista site-uri adaugate inca pentru vladimir_ghika. Daca esti un webmaster de site sau blog si ai o pagina interesanta pe care vrei sa o recomanzi, te invitam sa o adaugi aici pentru a fi inclusa.
Adauga intai link-ul catre famouswhy pe site-ul tau si apoi trimite spre aprobare.
Link-ul o sa fie verificat si validat de editorii site-ului in urmatoarele 48 de ore.
Vladimir Ghika s-a nascut pe data de 25 decembrie 1873 la Istanbul si s-a stins pe 16 mai 1954 in închisoarea Jilava. El a fost om de caritate, preot, diplomat. Fiu al ministrului român la Istanbul, Ioan Ghika şi al Alexandrinei Moret de Blaremberg; nepot al ultimului domn al Moldovei, Grigore Ghica. 
irrelevant
broken