Vasile Boerescu (nascut 1 ianuarie 1830, Bucuresti - decedat 18 noiembrie 1883, Paris). Jurist, profesor, publicist, scriitor, traducator şi om politic. Face studiile liceale la Sf. Sava, cu întreruperi (fiind arestat în timpul revolutiei, când a publicat doua articole cu titlul Catre fratii reactionari şi Fratilor cetateni), terminându-le în 1850.
La Paris studiaza dreptul, luându- şi licenta în 1855 şi doctoratul în 1857. Aici militeaza pentru acordarea de drepturi politice Principatelor şi, mai ales, pentru unirea lor (publica brosurile Memoire sur la questionpolitique et economique de la Moldo-Valachie şi La Roumanie apres le traite de Paris du 30 Mars 1856).
Revenit în Ţara, devine profesor de drept comercial la Sf. Sava şi, d
upa doi ani, profesor la Facultatea de Drept a Universitatii din Bucuresti, al carei co-fondator a fost. Tot în domeniul învatamântului, este membru şi apoi director al Eforiei Scoalelor, rector al Universitatii bucurestene (1871) şi decan al Facultatii de Drept (1873). Ca publicist, colaboreaza înca din timpul liceului la „Pruncul Român" (1848), în 1857 înfiinteaza publicatia liberalilor moderati, „Nationalul", cu orientare mai mult culturala, unde promoveaza ideile unionistilor, iar în 1870 ziarul politic „Presa". Ca jurisconsult, face un comentariu asupra dreptului comercial românesc, alcatuind o culegere de legi şi de regulamente care au fost promulgate dupa 1859.
In ianuarie 1859 este deputat al Adunarii Elective unde, la sedinta secreta, propune alegerea, şi la Bucuresti, a domnului Moldovei A.I. Cuza, afirmând într-un discurs fulminant: „A ne uni asupra principiului Unirii este a ne uni asupra persoanei ce reprezinta acest principiu. Aceasta persoana este Al.I. Cuza, domnul Moldovei! Sa ne unim asupra acestui nume şi posteritatea ne va binecuvânta, Ţara ne va întinde mâinile şi constiinta noastra va fi împacata ca ne-am împlinit... o dorinta sfânta".
Aceasta posibilitate, a unirii depline a celor doua Principate, o întrevede dupa elaborarea Conventiei de la Paris de catre marile puteri (Imperiul Otoman, Austria, Rusia, Franta, Anglia, Prusia, Sardinia), când scrie în „Nationalul": „Europa ne-a ajutat ... ramâne a ne ajuta noi însine. Noi multumim Europei ca ne-a aratat ca Unirea poate fi posibila". Aceasta propunere este acceptata în unanimitate, deputatii conservatori fiind nevoiti sa cedeze vointei poporului. Dupa unire ocupa mai multe functii publice: membru al Consiliului Superior al Instructiunii (1863), vicepresedinte al Consiliului de Stat (1864), membru în delegatia sustinerii aducerii unui print strain pe tronul României (1866), membru al Adunarii Constituante (1866), ministru al Justitiei în guvernele Manolache Costache Epureanu (13 iulie 1860-11 aprilie1 1861) şi Dimitrie Ghica (16 noiembrie 1868-21 ianuarie 1870), calitate în care propune eradicarea pedepsei cu moartea, ministru al Afacerilor Straine în guvernele Lascar Catargiu (28 aprilie 1873-30 martie 1875) şi I.C. Bratianu (11 iulie 1879-10 iulie 1881), când, cu toata opozitia puterii suzerane, Imperiul Otoman, încheie Conventia comerciala cu Austro-Ungaria (1875), considerat un gest de independenta; ad-int. la Ministerul Cultelor şi Instructiunii Publice (13 iulie-17 octombrie 1860; 9 ianuarie-7 aprilie 1874; 22 ianuarie-20 iulie 1880), deputat şi senator.
In 1876 încearca sa puna bazele unui partid de centru. Nereuşind, se înscrie în PNL, apoi constituie Partidul Liberalilor sinceri (1880), împreuna cu G. Vernescu. A fost un om politic de seama, care a militat energic pentru reformarea societatii şi pentru cucerirea independentei de stat.
Vasile Boerescu Liste
irrelevant
broken