Nicolae Macici s-a nascut pe 7 noiembrie 1886 in Craiova si a decedat la 15 iunie 1950 in închisoarea Aiud. El a fost general cu rol important în războiul antisovietic şi, după 23 august 1944, în cel antihitlerist.
Despre viata sa:
Absolvent al Şcolii militare de ofiţeri de infanterie (1905-1907) şi al Şcolii Superioare de Război (1913-1915), participă la Primul Război Mondial cu gradul de căpitan (maior, din 1917) în Regimentul 41 infanterie, fiind decorat cu Ordinul Mihai Viteazul clasa a-III-a pentru rezistenţa din pasul Merişor. Grav rănit, îşi pierde ochiul drept.
In 1935 este avansat la gradul de general de brigadă. Intrarea României în al Doilea Război Mondial îl găseşte la comanda Cor
pului 2 armată, fiind delegat de generalul Iosif Iacobici cu restabilirea ordinii în recent cucerita Odessa.
Represaliile, ordonate ca urmare a atentatului terorist de la Odessa (22 octombrie 1941) contra comandamentului militar român, începuseră înainte de soşirea lui Macici în zonă, dar ele vor constitui acuzaţia în urma căreia va fi arestat în 1945.
La 8 noiembrie 1941 este numit comandant al Armatei 1 române, însărcinate cu apărarea graniţei vestice (stabilite prin Dictatul de la Viena din 1940) şi menţinerea ordinii interne în cea mai mare parte a ţării. După 23 august 1944 trupele sale acţionează pentru lichidarea forţelor germane în Sudul Transilvaniei, Crişana şi Banat, controlând totodată defileele Carpaţilor Meridionali şi linia Dunării. Permite astfel concentrarea forţelor româno-sovietice în zona de luptă din vestul ţării, germanii nemaiputând stabiliza frontul pe linia Carpaţilor. Subordonată Frontului 2 ucrainean, din 7 septembrie 1944, Armata 1 română a dus lupte grele pe teritoriul Ungariei (octombrie 1944-ianuarie 1945), în zona Debreţin, la forţarea Tisei, în munţii Bukk, pe căile de acces şi în interiorul Budapestei.
Macici a colaborat demn cu omologii sovietici, manifestându-şi totodată indignarea faţă de măsura abuzivă a acestora privind scoaterea Corpului 7 armată român din Budapesta (15 ianuarie 1945), după ce acesta cucerise o serie de obiective importante. Deşi elogiat în presa română pentru că a înţeles şi s-a înscris pe "drumul spiritului vremei celei noi", Macici va fi înlocuit la 12 februarie 1945 de la comandă (în timp ce trupele sale duceau lupte grele în Munţii Javorina), arestat, judecat şi condamnat la moarte de către Tribunalul Poporului (22 mai 1945) pe motive inventate precum "crimă de dezastrul ţării prin săvârşirea de crime de război" contra populaţiei din teritoriile ocupate şi "de a fi ordonat represalii colective din motive raşiale asupra populaţiei civile din Odessa".
Pedeapsa va fi comutată, în urma intervenţiei regelui Mihai, în muncă silnică pe viaţă, fiind închis la Jilava, Dumbrăveni şi Aiud, unde moare din cauza unei paralizii cardiace. A fost prima victimă a planului de "democratizare" a armatei.
Nicolae Macici Liste
irrelevant
broken