Nicolae Gane s-a nascut pe data de 1 februarie 1838 in Fălticeni, judetul Suceava si s-a stins din viata la 16 aprilie 1916 la Iaşi. El a fost magistrat, prozator, poet, academician şi om politic liberal; preşedinte al Senatului intre perioada 16 noiembrie 1897-21 aprilie 1899.
Despre viata sa:
Provine dintr-o veche familie boierească din Moldova, tatăl său fiind agă. Obţine doctoratul în drept la Paris. Revenit în ţară, ocupă postul de judecător la Tribunalul Suceava (1857), de unde este destituit pentru manifestări prounioniste, dar revine ca preşedinte in 1860 după alegerea lui A. I. Cuza.
Lucrează la Curtea de întărituri din Iaşi (1861), la Curtea de Apel din Focşani (1864), la Curtea de Apel din Iaşi (1865), unde devine procuror general (1868)
. Renunţă la magistratură şi practică avocatura la Iaşi, fiind "un avocat fără procese", cum el însuşi avea să glumească mai târziu. In acest timp ocupă şi funcţii în administraţie: prefect al judeţului Suceava (1863), prefect de Dorohoi (1864); după abandonarea magistraturii, prefect al judeţelor Dorohoi şi Iaşi (1870-1871, 1901) şi de cinci ori primar al Iaşului (1872-1876, 1881, 1887-1888, 1896-1899, 1907-1911).
In cei 11 ani în care a condus administraţia Iaşiului se pavează drumurile, se introduce iluminatul cu gaz şi se inaugurează noua sală a Teatrului Naţional (1896). Atitudinea unionistă îl recomandă pentru alegerea în Adunarea Constituantă care adoptă Constituţia din 1866.
In 1865 intră în gruparea junimistă, unde va fi desemnat, în glumă, preşedintele "celor nouă care nu înţeleg nimic niciodată". Deputat (din 1871), a făcut parte din toate legislaturile sub guvernările liberale. In 1882 susţine mişcarea naţională din Transilvania, sprijinind, alături de alţi oameni politici din Vechiul Regat, traducerea în limba franceză a Memorialului redactat de George Bariţiu în numele Partidului Naţional Român. Se lasă prins în vârtejul politic şi intră în PNL (1884), într-un moment dificil pentru partid. Ministru al Agriculturii, Industriei, Comerţului şi Domeniilor pentru trei săptămâni (1-22 martie 1888) in guvernul I.C. Brătianu, raportor al proiectului de Lege privind înfiinţarea Domeniilor Coroanei (1884), senator de Fălticeni (1888), preşedinte al Senatului (1897-1899). In paralel, desfăşoară o bogată activitate publicistică şi literară. Debutează în 1867 sub auspiciile Junimii, la "Convorbiri literare", unde, până în 1886, publică nuvele, poezii lirice şi schiţe. Colaborează la "Gazeta de Transilvania" (Braşov), "Timpul" (Bucureşti), "Vocea adevărului" (Bucureşti), "Viaţa românească". Cele două volume de Novele (Iaşi, 1880; Bucureşti, 1886) îl impun drept unul dintre maeştrii nuvelei româneşti.
Incercări literare (1873), Poezii (1873), Domniţa Ruxandra (1893), Zile trăite (1903), Păcate mărturişite (1904), Spice (1909), Comoara de pe Rarau (publicată abia în 1971), Privighetoarea Socolei (1990), Stejarul din Borzesti (1993) adună bogata sa creaţie literară, la care se adaugă şi câteva traduceri din V. Hugo, Dante Alighieri (Divina Comedie, Infernul, 1906). Pentru opera sa literară este ales membru corespondent (1882), apoi titular (1908) al Academiei Române (vicepreşedinte, 1912-1913), în discursul de receptie (13 mai 1909) vorbind despre B.P. Hasdeu. Sabina Cantacuzino spunea despre el că este "mai poet în proză decât mulţi poeţi în versuri".
Nicolae Gane Liste
irrelevant
broken