Nicolae Filipescu s-a nascut pe data de 5 decembrie 1862 in Bucureşti si a decedat pe 30 septembrie 1916 in Bucureşti. El a fost jurist şi om politic conservator. Născut într-o veche familie boierească, s-a remarcat printr-un patriotism fervent.
Despre viata sa:
A urmat studiile liceale la Geneva, în Elveţia, apoi studii de drept la Paris, unde obţine şi titlul de doctor (1883). Revenit în acelaşi an în ţară, se integrează în viaţa politică, devenind un membru de frunte al Partidului Conservator. In 1885 înfiinţează ziarul "Epoca", devenit o adevărată tribună a conservatorilor până la încetarea activităţii sale în 1916. Primul mandat de deputat îl obţine la vârsta de 23 de an
i, fiind alesul cetăţenilor oraşului Brăila (1885); ulterior (1888) va reprezenta neîntrerupt în Parlamentul României oraşul şi judeţul Brăila. A deţinut şi funcţii executive, fiind ministru în trei guverne conservatoare: ministrul Agriculturii, Industriilor, Comerţului şi Domeniilor (7 iulie 1900-13 februarie 1901), ministru de Război (29 decembrie 1910-27 martie 1912) şi ministrul Agriculturii şi Domeniilor (14 octombrie 1912-5 aprilie 1913) în guvernele P.P. Carp şi Titu Maiorescu.
In calitate de ministru de Război, a înfiinţat Liceul Militar de la Mănăstirea Dealu (1912). Ca primar al Capitalei (9 februarie 1893-7 octombrie 1895) a amenajat Câmpia Filaretului, astăzi Parcul Carol I, a introdus primul tramvai electric în Bucureşti (1894), a început lucrările la Hala Traian, gara Obor şi Observatorul Astronomic, a construit o baie populară pentru Populaţia săracă (1894-1895). In cadrul vieţii politice, nemulţumit de linia Partidului, a desprins o facţiune, întemeind un nou Partid Conservator (mai 1915), fiind preşedintele acestuia. A susţinut intrarea României în Primul Război Mondial de partea Antantei. Deşi grav bolnav, a participat la Consiliul de Coroană care a decis intrarea României în război de partea Antantei (14 august 1916). După câteva săptămâni se va stinge din viaţă, fără să-şi vadă implinit visul României Mari.
In timpul vieţii se pronunţase pentru unirea tuturor românilor, insistând pe problema Transilvaniei: "Ce este regatul rornân fără Ardeal? O absurditate geografică. [...] Aici este centrul, aici este inirna românismului. Aici, într-un palat fermecat, s-a adăpostit conştiinţa de neam". In acelaşi sens se adresa regelui Ferdinand în 1915: "De aceea mărirea ce ţi-o urăm, Sire, este să te încoronezi la Alba Iulia sau să mori pe câmpia de la Turda!" Dintre membrii familiei sale se distinge fiul său, Grigore Filipescu, cel care a înfiinţat Liga Vlad Ţepeş (1929), transformată în Partidul Conservator (1932).
Autor al lucrărilor: Către un nou ideal (1898), Opinii de răspândit (1898), Titu Maiorescu în politică (1910), Discursuri politice (voi. I—II, 1912-1915), Pentru România Mare (1925). I.G. Duca i-a realizat un frumos portret, surprinzându-i marile calităţi: "Era frumos şi seducător, inteligent şi vorbea bine, scria cu talent, era capabil de muncă şi de energie, mânuia deopotrivă ironia care pe neşimţite surpa şi vehemenţa care biciuieşte fără milă. [...] Fusese parlamentar ascultat, adversar temut ministru capabil, şef de partid iubit, şi mai presus de toate, exercitase aproape 30 de ani în viaţa Partidului Conservator o influenţă covârşitoare, care adesea părea împinsă până la capriciu şi până la fantezie. [...] Filipescu avusese însă ceva neîntinat, ceva sfânt, ceva ce trebuiau să-i recunoască şi cei mai înverşunaţi adversari: o credinţă nestinsă în întregirea neamului său".
Nicolae Filipescu Liste
irrelevant
broken