Mihail Lascar s-a nascut pe data de 8 noiembrie 1889 in Târgu-Jiu si a decedat pe 24 iulie 1959 la Bucureşti. El a fost general cu rol important în războiul antisovietic.
Despre viata sa:
Absolvent al Şcolii militare de ofiţeri de infanterie (1908-1910), participă la Primul Război Mondial cu gradul de căpitan (din 1917, maior). Urmează cursurile Şcolii Superioare de Război (1919-1921), devenind, la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, general de brigadă (1939). Comandă Brigada 1 mixtă munte care eliberează Cernăuţiul (5 iulie 1941) şi forţează Prutul şi Nistrul (17 iulie 1941), Bugul (20 august 1941) şi Niprul (15 septembrie 1941).
Participă la marile lupte de la nord de Marea Azov, în C
rimeea şi la Sevastopol (septembrie-decembrie 1941), fiind considerat de feldmareşalul Manstein "sufletul operaţiunii" vânătorilor de munte. La 10 martie 1942 a preluat comanda Diviziei 6 infanterie, aflată în refacere în ţară, cu care va ţine frontul în Cotul Donului, respingând toate atacurile din perioada august-noiembrie 1942.
La 19 noiembrie 1942 a început marea ofensivă sovietică ce viza încercuirea forţelor Axei angrenate în zona Stalingrad. Resturile a cinci divizii de infanterie au format în încercuire "Grupul Lascăr", care rezistă "pe loc", refuzând capitularea.
Hitler îi acordă in 1942 lui Lascar "Frunzele de stejar" la Crucea de Cavaler a ordinului Crucea de Fier, iar mareşalul Antonescu îl distinge cu Ordinul Mihai Viteazul, clasa a II-a. In noaptea de 22 spre 23 noiembrie 1942, punctul său de comandă este încercuit, iar generalul făcut prizonier. După o lungă perioadă de prizonierat (22 noiembrie 1942-12 aprilie 1945) acceptă comanda Diviziei de voluntari "Horia, Cloşca şi Crişan", constituită din prizonieri români, cu care va ajunge în România în iulie 1945.
La 15 august este reprimit în armata română odată cu divizia. Până la trecerea în rezervă îndeplineşte funcţii importante: comandant al Armatei a IV-a (12 septembrie 1945-30 noiembrie 1946), ministru de Război (1 decembrie 1946-29 decembrie 1947) în guvernul Petru Groza, inspector de armată (30 decembrie 1947-12 ianuarie 1950). Deşi a susţinut comunizarea armatei, a căzut în dizgraţia ocupantului din cauza simpatiilor pentru partidele burgheze, fiind cercetat pentru crime de război, dar găsit nevinovat.
irrelevant
broken