Manea Manescu s-a nascut pe 9 august 1916 in Brăila si a decedat pe27 februarie 2009. El a fost economist şi om politic comunist; preşedinte al Consiliului de Miniştri intre 28 martie 1974-18 martie 1975; prim-ministru al guvernului (18 martie 1975-30 martie 1979), după noua titulatură introdusă prin Legea 66/20 decembrie 1974.
Despre viata sa:
Fiul unui militant socialist, absolvă Academia de înalte Studii Comerciale şi Industriale din Bucureşti (1940). In perioada studenţiei activează în mişcarea comunistă de tineret. Lucrează ca funcţionar la Oficiul pentru aprovizionare Gorj (1942), profesor la un liceu din Ploieşti (ianuarie 1945-aprilie 1948), asistent universitar la Academia Comercială din Bucureşti (aprili
e-august 1948), prim-referent, apoi şef al Diviziei cadre (1948-1950) şi consilier de planificare (1950-1951) la Comisia de Stat a Planificării.
Membru PCR din august 1944, membru al CC al PMR/PCR (5 iunie 1960-23 noiembrie 1979), secretar al CC al PCR (1965-1972), membru al Comitetului Executiv (1969-1974), apoi al Comitetului Politic Executiv al CC al PCR (1974-1979). Deţine funcţiile de director general al Direcţiei Generale de Statistică (1951-1954), ministru de Finanţe (3 octombrie 1955-19 martie 1957), preşedinte al Consiliului Economic (1967-1972), vicepreşedinte al Consiliului de Stat (1969-1972), vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri şi preşedinte al Comitetului de Stat al Planificării (1972-1974), preşedinte al Consiliului de Miniştri (28 martie 1974-18 martie 1975) şi al guvernului (după noua denumire, adoptată în 1974, 18 martie 1975-30 martie 1979).
Venirea sa la conducerea Consiliului de Miniştri, în locul lui Ion Gh. Maurer, coincide cu instituirea funcţiei de preşedinte al RSR, preluată de Nicolae Ceauşescu, căruia i se atribuie puteri depline, astfel încât rolul guvernului rămâne acela de a transpune în hotărâri deciziile acestuia. Guvernul este mutat în sediul CC al PCR, fiind subordonat complet secretarului general al partidului, Nicolae Ceauşescu. La sfârşitul acestui mandat este "decăzut" brusc din toate funcţiile de partid şi de stat, oficial invocându-se motive de sănătate. Este trimis la "munca de jos", ca preşedinte al Consiliului Naţional pentru Gospodărirea Unitară a Fondului Funciar (1983-1984). Reactivat la Congresul XIII al PCR (19-22 noiembrie 1984), când este reales în CC şi în CPEx al partidului.
La Congresul din noiembrie 1989 este cooptat în Biroul Permanent al CC, funcţie pe care o deţine până la 22 decembrie 1989. Deputat în MAN (1961-1980; 1982-1989). Unul dintre cei mai obedienţi şi mai servili colaboratori ai lui Nicolae Ceauşescu, îl însoţeşte pe acesta la plecarea cu elicopterul de pe clădirea CC a PCR, la 22 decembrie 1989, până la vila acestuia de la Snagov.
Arestat, este judecat şi condamnat la detenţie pe viaţă (2 februarie 1990), sub învinuirea de complicitate la genocid. Ulterior îi va fi schimbată încadrarea juridică şi va fi eliberat (1994) "din motive de sănătate". A scris Cauzele răscoalei conduse de Tudor Vladimirescu. încercare de sociologie istorică (1946) şi Dezvoltarea eco-nomico-socială planificată a României (1972).
irrelevant
broken