Ion Balaceanu (nascut 25 ianuarie 1828, Bucureşti - decedat 22 decembrie 1914, Nisa). Diplomat şi om politic. Provenea dintr-o mare familie boierească: tatăl, Constantin Balaceanu, mare hatman şi mare vornic, ministru al Cultelor şi al Culturii; mama, Măria Văcărescu, descindea din altă renumită familie boierească.

După educaţia elementară, primită în familie de la un preceptor francez, pleacă la Paris şi urmează cursurile liceului Louis le Grand. Vine în contact cu ideile revoluţionare care circulau în Franţa şi cu tinerii români de la Paris care făceau parte, ca şi el, din Societatea studenţilor români. Participă la Revoluţia de la 1848 din Ţara Românească, îndeplinind şi fun cţia de prefect. După înfrângerea Revoluţiei la Bucureşti participă la cea maghiară ca ofiţer în statul major al general Iosif Bem.

Pleacă apoi în Franţa unde, ca membru al exilului, acţionează pentru unirea Principatelor Române. In total dezacord cu tatăl său, filorus notoriu, care şi-a măritat trei dintre fiice cu înalţi demnitari ai Rusiei ţariste, Balaceanu era mereu orientat către Occident. Ca o reminiscenţă durabilă a atitudinii revoluţionarului de la 1848, va manifesta o antipatie profundă faţă de Imperiul Ţarist. Revenit în ţară în 1856, continuă activitatea unionistă şi aderă la ideea instalării unui principe străin.

După unire este numit prefect al Poliţiei Bucureştilor, iar în mai 1859 este trimis ca emisar al lui Al.I. Cuza pentru recunoaşterea dublei alegeri. Membru în Comisia Centrală de la Focşani. Se distanţează de Cuza, participând la îndepărtarea acestuia de pe tron. Făcea parte din gruparea liberală moderată, ca şi Ion Ghica, cu care era înrudit şi de care era foarte apropiat. Când Ion Ghica devine prim-ministru, Balaceanu este numit agent diplomatic la Paris (1866-1867), calitate în care are un rol important în aducerea lui Carol I pe tronul României (1866). Ulterior este acreditat la Istanbul (1870-1871). După ce revine în ţară este iarăşi prefect al Capitalei. Diplomaţia i s-a potrivit, însă, cel mai bine. In 1876 este pentru o scurtă perioadă şi ministru al Afacerilor Străine (30 ianuarie-31 martie) în guvernul Lascăr Catargiu, după care redevine agent diplomatic şi este numit ministru plenipotenţiar al României la Viena (1876-1880), Roma (1882-1884), Paris (1884-1885), Istanbul (1886-1888) şi Londra (1893-1900).

Este trimisul României în Comisia Europeană a Dunării şi în Comisia mixtă a Prutului (1889). Consemnează toate aceste experienţe în memoriile sale, Souvenires politiques et diplomatiques, unde se prezintă ca fiind artizanul aducerii pe tronul României a lui Carol I.

---

Tag-uri: politician, diplomat

[editeaza tag-uri]

---

Categorie: Personalitati  - ( Personalitati - Archiva)

Data Adaugarii: 31 January '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---