Horea s-a nascut in anul 1730 la Arada, azi comuna Horea, judetul Alba, a decedat pe 28 februarie 1785 in Alba Iulia. El a fost conducătorul principal al răscoalei ţărăneşti din Transilvania din 1784.
Despre viata sa:
Pe numele său Vasile Nicula Urs, era iobag fiscal pe Domeniul de Sus al Zlatnei. Nu se ştie dacă a urmat vreo şcoală, dar se pare că deţinea noţiuni de scris şi citit. Ii era însă binecunoscută exploatarea inumană la care erau supuşi iobagii români, îndeosebi moţii din zona Munţilor Apuseni. Devenit purtătorul lor de cuvânt, va iniţia o adevărată mişcare petiţionară pentru drepturile lor. In acest scop, între 1779 şi 1784 el întreprinde, în fruntea unor de
legaţii ale moţilor, patru călătorii la Viena - 1779, octombrie-noiembrie 1780, martie-aprilie 1782 şi noiembrie 1783-martie 1784 - înmânându-i împăratului Iosif II petiţii cu doleanţele acestora.
O altă călătorie fusese întreprinsă în acelaşi scop în august 1781 până la Buda, unde se găsea împăratul. Acţiunea îl impune ca organizatorul şi conducătorul incontestabil al moţilor. Nemulţumirile iobagilor au izbucnit cu violenţă la târgul de la Câmpeni din 24 august 1782, când au fost distruse buţile cu băuturi ale arendaşilor armeni. Horea nu a participat la "tumultul" de la Câmpeni, un adevărat preludiu al apropiatei răscoale. Anularea înscrierilor în Regimentele grănicereşti, impusă de guvernatorul Transilvaniei, Samuel von Brukenthal, a sporit nemulţumirile iar incidentul de la Curechiu a constituit elementul care a amorsat declanşarea răscoalei (2 noiembrie 1784). Odată cu izbucnirea răscoalei, Horea devine conducătorul acesteia. Răscoala înregistrează succese şi se extinde cu repeziciune.
La 11 noiembrie 1784, nobililor refugiaţi la Deva, gruparea răsculaţilor din Zarand le înainta, în numele lui Horea, care nu a fost însă implicat în redactarea documentului, un ultimatum a cărui aplicare "ar fi dus la desfiinţarea raporturilor feudale" (Nicolae Edroiu). Autorităţile militare ale Transilvaniei au reuşit însă să domolească avântul răsculaţilor determinând principalele grupări ale oastei ţărăneşti să încheie patru "înşelătoare armistiţii" - la Pârâul Turcului-Tibru (12 noiembrie), Inuri (13 noiembrie), Sălciua (16 noiembrie) şi Valea Bradului-Brad (16-17 noiembrie) - care au dus la dispersarea unor cete ţărăneşti. Horea, care a înţeles scopul armistiţiilor, nu a fost de acord cu ele. In ultima decadă a lunii noiembrie răscoala se reaprinde.
Confruntări violente au loc la Brad (28 noiembrie), Râmeţi şi Lupşa (29 noiembrie), unde ţăranii obţin victorii. La începutul lunii decembrie însă, puterea de luptă a ţărănimii slăbeşte. Horea decide organizarea rezistenţei într-o zonă mai restrânsă, în triunghiul Abrud-Câmpeni-Albac, unde intenţiona să menţină focarul răscoalei până în primăvara anului 1785, când ea urma să se extindă din nou, motiv pentru care a poruncit căpitanilor săi replierea cetelor de răsculaţi spre zona centrală a mişcării. La 7 decembrie armata imperială zdrobeşte principala grupare din Zarand între Mihăileni şi Blăjeni, deschizându-şi drumul pe direcţia Brad-Abrud. In faţa ofensivei armatei imperiale Horea dizolvă la14 dec, la Câmpeni şi Albac, ultima grupare a răsculaţilor, iar el şi Cloşca, un alt lider al răscoalei, se afundă în Munţii Albacului. Pe capul lor autorităţile au pus un premiu de 300 de galbeni.
La 27 decembrie, în pădurea de la Scoruşet, Horea şi Cloşca sunt capturaţi de o unitate a armatei imperiale călăuzite de judele Macavei Bota, pădurarul Anton Melzer şi câţiva gornici care acceptaseră să participe la prinderea lor. Duşi la Alba Iulia, cei doi capi ai răscoalei au fost supuşi anchetei unei comisii imperiale condusă de contele Anton von Jankovich.
Procesul propriu-zis a început la 26 ianuarie 1785. Cloşca a fost chemat în faţa comisiei la 26 şi 28 ianuarie, 3, 4, 21, 22 şi 24 februarie 1785, răspunzând la 134 de întrebări. Interogarea lui Horea s-a făcut la 28 şi 31 ianuarie, 1, 4, 21, 22 şi 24 februarie 1785, prilej cu care i-au fost puse 119 întrebări. Crişan, o altă căpetenie, prins la 30 ianuarie a fost interogat la 2 şi 5 februarie 1785, când a răspuns la 47 de întrebări. Acesta s-a spânzurat în închisoare.
La 26 februarie 1785 este pronunţată sentinta condamnarea la moarte prin frângerea cu roata. La 28 februarie 1785 Horea şi Closca au fost executaţi în faţa a circa 5 000 de oameni, în majoritate ţărani români aduşi cu forţa. Personalitatea lui Hora i-a impreşionat pe contemporani. Relatări despre răscoală au apărut în presa din Imperiul Habsburgic, din statele germane şi italiene, din Franţa, Spania, Portugalia, Ţările de Jos, Marea Britanie, din ţările scandinave şi chiar din Statele Unite ale Americii.
Numele lui Horea a fost prezent în aproape toate ziarele din Europa anilor 1784-1785 şi mari personalităţi europene i-au susţinut cauza. In spaţiul ardelean numele şi faptele sale au intrat în folclor. Ulterior, Horea a devenit personajul unor opere literare, teatrale şi cinematografice.
Horea Liste