Dragos al Moldovei a fost voievod maramureşean, conducător al unei marci de apărare din Nordul Moldovei în perioada 1347 - 1354.

Despre viata sa:

In 1346 apare primă menţionare a sa, atunci când, din dispoziţia regelui Ungariei, Carol Robert de Anjou, se stabilea hotărnicia satului maramureşean Bedeu fraţilor Drag şi Dragoş. Ca vasal al Coroanei maghiare, îl sprijină pe regele Ludovic I de Anjou (1342-1382) în luptele împotriva tătarilor de la est de Carpaţi. Remarcat în timpul acestor lupte, regele i-a acordat conducerea unei formaţiuni militare cu rol de apărare împotriva tătarilor, situată între Carpaţi şi Siret, cu centrul la Baia.

Tradiţia istorică îl consideră primul "des călecător" (întemeietor) al statului Moldova. Cronicarul Grigore Ureche nota despre acest fapt următoarele: "... că umblându păstorii de la Ardeal, ce se chiama Maramoroş, în munţi cu dobitoacile, au dat de o hiară ce să chiamă bour şi după multă goană ce au gonit-o prin munţi cu dulăi, o au scos la şesul aperi Moldovei. Acolo fiindu şi hiara oboşită, au ucis-o la locul unde se chiama acum Bourenii dacă s-au discălicat sat. Şi hierul ţării sau pecetea cap de bour să însemnează. Şi căţeaoa cu care au gonit hiara aceea au crăpat, pre care au chiemat-o Molda, iar apei i-au zis Moldova. Ajijderea şi ţării, dispre numele apei i-au pus numele Moldova" (Letopiseţul Ţărâi Moldovei...). Istoricii recunosc rolul jucat de el şi de românii veniţi din Maramureş în formarea statului moldovean, dar nu îl consideră întemeietor, el fiind văzut ca un simplu căpitan regal, dependent de Coroana ungară la fel ca şi urmaşii săi, Sas şi Bale.

Formaţiunea lui Dragos cuprindea doar partea de Nordul a Moldovei, zona fiind locuită de o populaţie relativ numeroasă, iar căpeteniile locale au trebuit să-l recunoască drept "voievod al Moldovei", chiar dacă erau nemulţumite de starea de dependenţă faţă de regele ungar. Motivele acestei acceptări sunt legate de faptul că Dragos, român ca şi ei, contribuise la eliberarea teritoriului de tătari.

Dragos a întemeiat oraşul Baia, numit la început Moldavia, prima capitală a Moldovei. Luptele cu tătarii au continuat şi stăpânirea lui Dragos s-a extins spre Est, situaţie care l-a determinat pe voievod să mute Capitala la Siret, unul dintre oraşele importante din zonă. Ca un bun organizator, s-a ocupat şi de construcţii religioase, tradiţia atribuindu-i ctitorirea a două biserici: cea de la Volovăţ, din lemn, şi cea de la Siret, Sfânta Treime, din piatră. Biserica de la Volovăţ a fost construită în 1353, aici fiind îngropat, între 1500 şi 1502, Ştefan cel Mare a mutat biserica de lemn la Putna, unde poate fi văzută şi astăzi, înlocuind-o cu una masivă din piatră. Până în secolul XVIII, în fruntea pomelnicului de ctitori ai bisericii Sfânta Treime din Siret figurează Dragoş-Vodă.

Din cei patru fii ai săi se disting Sas, succesorul său în Moldova, şi nepoţii săi, Bale şi Drag, voievozi şi comiţi în Maramureş. Dragos-a rămas în conştiinţa românilor drept primul voievod al Moldovei, venit din Maramureş „cu a lui ceată" pentru a pune umărul la formarea statului.

---

Tag-uri: voievod, moldova, intemeietor

[editeaza tag-uri]

---

Categorie: Personalitati  - ( Personalitati - Archiva)

Data Adaugarii: 08 February '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---