Constantin Dascalescu (nascut 2 iulie 1923, Breaza, judetul Prahova - decedat 14 mai 2003, Bucureşti). Strungar, economist şi om politic comunist; prim-ministru(21 mai 1982-28 martie 1985; 29 martie 1985-22 decembrie 1989); unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai lui Nicolae Ceauşescu în ultimii ani ai regimului, cunoscut pentru docilitatea sa faţă de dictator.

După studiile liceale absolvă Şcoala de partid de şase luni de la Ploieşti (1949-1950) şi Şcoala Superioară de Partid Ştefan Gheorghiu din Bucureşti, curs fără frecvenţă (1954). Işi continuă pregătirea politică la Şcoala Superioară de Partid de pe lângă CC al PCUS (1959-1962) şi îşi completează studiile prin absolvirea Academ iei de Studii Economice din Bucureşti. Membru de partid din 1945, deţine funcţii importante: secretar al Comitetului regional Galaţi al PCR (8 iunie 1965-16 februarie 1968), prim-secretar al Comitetului Judeţean de partid şi preşedinte al Comitetului Executiv al Consiliului popular al judetul Galaţi februarie 1968-26 noiembrie 1975), prim-adjunct al şefului Secţiei Organizatorice a CC al PCR (26 noiembrie 1975-16 iunie 1976), membru al CC al PCR (23 iulie 1965), membru al Comitetului Politic Executiv (7 martie 1978-22 decembrie 1989) şi secretar al CC al PCR (23 noiembrie 1979-22 noiembrie 1984). Deţine funcţii importante şi în stat: secretar al MAN (13 martie 1969-28 decembrie 1972), membru al Consiliului de Stat (22 noiembrie 1972-17 martie 1975), preşedinte al Consiliului Organizării Economice şi Sociale (7 martie 1978-3 iunie 1982).

Prim-ministru în perioada cea mai grea a regimului Ceauşescu (1982-89), când decizia de achitare integrală a datoriei externe şi criza de sistem au dus la scăderea dramatică a nivelului de trai. A susţinut fără rezerve toate iniţiativele cuplului Ceauşescu, de la valorificarea cărbunelui autohton (de valoare calorică redusă şi cu mari costuri de extracţie) la obligativitatea declarării la miliţie a aparatelor de multiplicat, de la construirea Canalului Dunărea-Marea Neagră şi a centrului civic din Bucureşti la „raţionalizarea" alimentaţiei populaţiei. În timpul evenimentelor de la Timişoara, din decembrie 1989, face parte dintr-o delegaţie trimisă de Elena Ceauşescu (N. Ceauşescu fiind plecat în Iran) pentru a linişti spiritele. In sediul Comitetului judeţean de partid Timiş, o delegaţie a manifestanţilor solicită demisia sa şi a lui Nicolae Ceauşescu. Este prezent şi la Bucureşti, în sediul CC, în seara zilei de 22 decembrie declarând că este de partea manifestanţilor şi că doreşte să formeze un nou guvern. Huiduit de mulţime, îşi anunţă demisia din fruntea guvernului. Arestat în aceeaşi seara, este judecat în cadrul „lotului CPEx", iniţial pentru genocid, ulterior incadrarea juridică fiind schimbată în omor deosebit de grav. Este eliberat din motive de sănătate.

Ca mulţi alţi lideri comunişti, s-a remarcat prin lipsa unor initiative personale şi prin obedienţă faţă de conducerea de partid şi de stat, careia i-a datorat întreaga sa carieră politică.

---

Tag-uri: politician, economist, ministru

[editeaza tag-uri]

---

Categorie: Personalitati  - ( Personalitati - Archiva)

Data Adaugarii: 07 February '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---