Barbu Catargiu (nascut 26 octombrie 1807, Bucuresti - decedat 8 iunie 1862, Bucuresti). Om politic conservator, presedinte al Consiliului de Ministri de la Bucuresti (30 aprilie-12 mai 1861) ÅŸi al primului guvern al Principatelor Unite (22 ianuarie-8 iunie 1862). Fiu al marelui vornic Stefan Catargiu ÅŸi al Stancai Vacarescu (fiica banului Barbu Vacarescu).
Primeste primele învataturi în casa parinteasca, apoi la Scoala greceasca de pe lânga biserica Magureanu din Bucuresti. Işi desavârseste studiile la Paris, unde audiaza cursuri de litere, drept, istorie, filozofie şi economie politica. Dupa întoarcerea în Ţara (1834) se remarca printre membrii Societatii Filarmonice din Bucuresti. Face parte din Adunarea Obsteasca (1837), unde critica dur administratia
domnului Alexandru Ghica (1834-1842). Noul domn, Gheorghe Bibescu (1842-1848), îl numeste (1842) director la Departamentul Dreptatii (Justitiei), fiind ridicat la rangul de clucer. Nu se implica în evenimentele revolutionare din Ţara Româneasca (1848), preferând sa calatoreasca în Austria, Franta, Anglia, unde cunoaste oficialitati politice, studiaza viata civila şi politica.
Revine în Ţara în septembrie 1848, fiind reconfirmat la Departamentul Dreptatii de caimacamul Constantin Cantacuzino. Un an mai târziu, este ridicat la rangul de vornic de politie. Este numit judecator la înalta Curte de catre noul domn, Barbu Stirbei (1849-1853), cu care era var, şi în guvern (la Departamentul Finantelor) în timpul caimacamiei din 1858. Deputat în Adunarea electiva, sustine dubla alegere a lui A.I. Cuza. Dupa Unire este ministru al Finantelor (25 ianuarie-20 martie 1859) în guvernul de la Bucuresti condus de I.A. Filipescu. Se impune ca lider al partidei conservatoare, fiind numit de domnul Cuza presedinte (22 ianuarie-8 iunie 1862) al primului Consiliu de Ministri al României (de şi, oficial, Ţara se numea înca Principatele Unite ale Ţării Românesti şi Moldovei). Ca vicepresedinte al Adunarii Deputatilor conduce lucrarile Parlamentului României în care Cuza proclama unirea definitiva a Principatelor, iar Bucurestiul era declarat Capitala Ţării. Lui îi apartine lozinca, preluata mai târziu, în alt context, de legionari, „Totul pentru Ţara, nimic pentru noi!" în problema reformei agrare se pronunta pentru mentinerea nestirbita a proprietatilor moşieresti şi împotriva largirii bazei electorale.
Om de mare cultura, bun orator, se plaseaza undeva între ultraconservatori şi liberalii radicali, deranjând ambele tabere. Nu se stie nici pana astazi cine a organizat şi a pus în aplicare asasinarea sa (8 iunie 1862), cu câteva minute mai înainte de tragicul eveniment rostise cuvintele: "Pacea, domnilor, pacea şi odihna sunt scaparea Ţării, şi voi prefera moartea mai înainte de a calca sau a lasa sa se calce vreuna din institutiile Ţării". A fost impuscat în timp ce trecea cu trasura pe sub turnul-clopotnita din dealul Mitropoliei, însotit de prefectul Politiei Capitalei, Nicolae Bibescu.
Barbu Catargiu Liste
irrelevant
broken