August Treboniu Laurian (nume real Augustin Trifan) s-a nascut pe 17 iulie 1810 in satul Fofeldea, comuna Nocrich, judetul Sibiu si a decedat pe 26 februarie/10 martie 1881 la Bucureşti. El a fost profesor, istoric, filolog, publicist şi revoluţionar paşoptist; preşedinte al Societăţii Academice Române intre anii 1870-1872 si 1873-1876.
Despre viata sa:
Fiu al preotului greco-catolic Pavel Trifan, a urmat gimnaziul latin din Sibiu (1827-1831), colegiul catolic din Cluj în cadrul Facultăţii de Filozofie (1831-1833) şi Institutul Politehnic (1835-1837), la Viena. După absolvire a preferat activitatea didactică, fiind numit profesor de filozofie la Colegiul Sf. Sava din Bucureşti (1842), iar mai târziu (1847) revizor şcolar.
Mişcările revoluţionare de peste munţi îl determină să se întoarcă în Transilvania (26 aprilie 1848), devenind unul dintre liderii Revoluţiei ardelene. Participă la a doua Adunare de la Blaj (3-5 mai 1848), contribuind la redactarea Petiţiei Naţionale şi la citirea sa în faţa mulţimii. A fost ales printre cei 10 secretari ai Adunării şi membru în delegaţia care prezenta împăratului, la Viena, dorinţele românilor. A participat şi la cea de-a treia Adunare de la Blaj (3/15-16/28 septembrie 1848) şi a fost ales membru în Comitetul Naţional Român cu sediul la Sibiu.
In ianuarie 1849 pleacă iar la Viena, unde va rămâne până în aprilie 1852. Chemat în Moldova, i se oferă de către domnul Grigore Ghica postul de inspector general al şcolilor (1852-1858), ulterior fiind recompensat cu rangul de agă (ianuarie 1855).
Nemulţumit de unele presiuni la care a fost supus, revine la Bucureşti şi este numit profesor de limba şi literatura latină la Colegiul Sf. Sava (iulie 1859), devenind membru în Eforia Şcoalelor, redactor al revistei "Instrucţiunea publică" şi director al Bibliotecii Naţionale a României (1859-1864).
La 4 februarie 1861, Adunarea legislativă votează acordarea cetăţeniei române, apoi, după câţiva ani, este ales primul decan al Facultăţii de Litere (1864-1879), fiind şi profesor de literatura latină. Membru fondator al Societăţii Academice Române (august 1867), cu funcţia de secretar general, apoi preşedinte al acesteia (1870-1872 şi 1873-1876). A fost profesorul cu care a învăţat limba română regele Carol I. In calitate de preşedinte de onoare (1867-1878), apoi de preşedinte activ (1878-1879) al Societăţii Transilvania, i-a ajutat pe tinerii ardeleni prin acordarea de burse de studiu.
S-a stins din viaţă la Bucureşti, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu. Cele mai importante lucrări ale sale sunt: Tentamen criticum (1840), Istoria românilor (1861), Dicţionarul limbii române (împreună cu I.C. Massim, 2 vol., 1871-1876).
Impreună cu Nicolae Bălcescu editează "Magazin istoric pentru Dacia", prima revistă de istorie (1845-1851).
Doctorul Carol Davila spunea despre el: „Laurian a fost învăţătorul de frunte al poporului român. Ca învăţător el pretutindeni a fost apostol al românismului, al unirii naţionale. Toate generaţiile de 50 de ani au învăţat limba şi istoria naţională din cărţile sale populare".
Nu exista site-uri adaugate inca pentru august_treboniu_laurian. Daca esti un webmaster de site sau blog si ai o pagina interesanta pe care vrei sa o recomanzi, te invitam sa o adaugi aici pentru a fi inclusa.
Adauga intai link-ul catre famouswhy pe site-ul tau si apoi trimite spre aprobare.
Link-ul o sa fie verificat si validat de editorii site-ului in urmatoarele 48 de ore.
August Treboniu Laurian (nume real Augustin Trifan) s-a nascut pe 17 iulie 1810 in satul Fofeldea, comuna Nocrich, judetul Sibiu si a decedat pe 26 februarie/10 martie 1881 la Bucureşti. El a fost profesor, istoric, filolog, publicist şi revoluţionar paşoptist; preşedinte al Societăţii Academice Române intre anii 1870-1872 si 1873-1876. 